Senectute

Reprezinti apusul unei zile, dar si a unei vieti,
Conglomerat de viscere, livid si fantomatic.
Prin ochii-ti lipsa sondez pana-n strafundul negurilor tale,
Sunt ganduri glaciare ce-ti misca aproape neinsufletita-ti frunte,
Iscoditori, serpii vicleni, doar ei iti mai aluneca prin vene,
Veninul lor te-a mistuit deja, clepsidra ta e aproape goala
Sunt ultimele fire de nisip, un ultim recital, un ultim rol
Pe scena vietii tale, o piesa in care joci, doar actul final.
Mai ai o ora, si apoi, vei fi cuprins de un fior de gheata,
O alergie stranie la viata, c-un categoric cinic rezultat.