marți, 3 noiembrie 2026
Lost in Amsterdam 2
Și azi am fost la românca de aseară, doar ca să realizez că nu era celebra tik tokarita care crezusem eu! A fost probabil vreo fantezie de a mea. Era doar o biată țărăncuță. De abia în seara asta m am îndrăgostit cu adevărat! :)) Nu îmi amintesc acum precis, la ora asta, în ce țară sunt :))), dar măcar îmi amintesc că am fost fan Valencia în seara asta, în cartierul Roșu. Cu alte cuvinte au mai fugit 200 de euro din buzunar. Și azi mai cheltuisem 150, pe două geci, că am zis să nu mai ies așa în evidență cu galben. Și mi am luat galben muștar, sau oricum tot așa o culoare de zbanghiu! :)) Acum mă aflu într-un bar, și cred că mai duc o bere. Sunt generos, îi mai acord o șansă la iubirea vieții să se arate. Dacă nu, mâine repet faza cu alt tip de iarbă. Sau stai, pentru ultima seară ... Dar mă întrerup din gânduri pentru că plecaseră toți clienții și mai rămăsesem doar doi nefericiți în bar. Și am profitat de neatenția adversarului și l am lăsat în offside cu barmanul. Dar acum afară am observat, eu m am oprit să scriu la geam, la fundul asiaticei, că nici ăștia nu plecaseră. Mai bine că am plecat, nu voiam să o despart de bărbat. :)) Hopa înapoi pe străzi în cartierul Roșu. Bani lichizi nu mai am, ...."gloanțe nu mai ai", parcă îl aud pe Marius. :))) ...."este târziu, plouă, ai făcut destule ravagii și în seara asta. Mergi acasă, lasă portofelul să se mai odihnească" parcă mă aud pe mine. Dacă plec acum de aici, fac 20 de minute până acasă. La midnight sunt acasă. Mai am 100 de euro lichizi pentru mâine seară, și mai am nevoie de încă 100. Am să revin la spanioloaică mâine seară, sau ... Stai așa. Acum aici lângă mine este o fată la vitrină și cred că o întreb de vorbă :))) Jur că nu mai știam ... era chiar spanioloaica! :))). Dar de data asta, am remarcat o pe colega ei, la modul că i am făcut ochi dulci. Bine că nu m a văzut Valencia, că era lângă ea. :D Bun, acum măcar știu să ajung înapoi la colega spanioloaicei, este lângă barul de pe colț. Între timp o altă vitrină promițătoare s a eliberat. Trebuie să iau fața aia serioasă când îmi zice că nu o să facem și xes. :))) Hai că nici asta nu m a crezut! Destinul mă împinge în brațele colegei spanioloaicei. Pe de altă parte, cine aleargă după doi iepuri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.