Un bizar

Am știut că ea este aleasa, atunci când mi a vorbit la per tu. "Dar pe tine cum te cheamă?", a sunat ca o desfătare pentru urechile mele. Ce aiurea ar fi sunat "dar dumneavoastră cum vă numiți?". Ar fi fost un reality check nenecesar, un K.O. tehnic pe care îl meritam. Și totuși a avut prezență de spirit, reușind să îmi facă ziua mai frumoasă și să șteargă vreo 20 de ani cu buretele. Cred că a citit în ochii mei că m am îndrăgostit pe loc de ea, și nu voia să îmi frângă inima atunci pe loc. Ori acum nu putem știi dacă nu cumva regretă alegerea făcută. Simțurile mele și intuiția s au activat în preajma ei, pentru că altfel nu îmi stă în obicei să fac lucruri atât de bizare, cum ar fi abordarea tinerelor domnișoare la muncă, în Thailanda este altceva... Ce cuvânt frumos

acest bizar. Prea puțină lume stă să mai admire frumusețea cuvintelor. Bizar, nu găsiți? Poate că nu ar fi lipsit de interes să mă pun și în pielea fetei, că doar atât de empatic încă reușesc să fiu. Empatia, cea mai mare calitate a mea. Pentru că realismul sigur nu se numără printre ele, mai ales atunci când mi se pune mie pata să mă îndrăgostesc! Realist vorbind, am aceleași șanse cu Ana, cam câte șanse aș avea cu Shakira. Maxim ce pot spera este să i fiu indiferent, și aș prefera asta. Ce m ar mâhni, este să știu că mă găsește deplasat sau chiar nesimțit, pentru că mi am permis să o plac. Vreau să cred că nu mă urăște. Nu cred că știe să urască, nu cred că a avut timp să învețe, și nici nu îmi doresc să fiu eu primul ei subiect. De azi încolo mă îndrăgostesc doar de femei, am terminat o cu fetele. Adolescența mea târzie mă pune în niște situații cel puțin jenante, dacă nu penibile, poate chiar penale! Așadar dacă nu ai măcar 355 de fire albe în păr, nu putem fi iubiți. Îmi pare rău să mă despart astfel de Ana, dar cred că ei îi pare bine. :)) Ana, o să mai încerc și într-o altă viață, atunci când amândoi vom fi de vârste apropiate. Sau poate că ea o să fie în situația mea de azi, prizonier al propriilor noastre slăbiciuni. Să vadă și ea cum e cu iubirile imposibile. Scuze, Ana pentru disconfortul legat de sentimentele mele, dar după ce mă întorc din Amsterdam, te scot în oraș cu Smart ul ca să te împac! Adio dar rămân cu tine! PS. aici în poză venisem după bere, în parcare la Lidl, apus de soare cu urme de chemtrails.