vineri, 31 decembrie 2010

La multi ani!

2010, dragul de el! Un an cat o poveste imposibila de dragoste dintre un "copil prostut"(cum ar spune ea) si o fata insensibila la incercarile celui dintai de a-i cuceri inima. Un inger(credeam pe atunci, acum nu mai sunt chiar asa de sigur)cu numele de ...,iar acum, spre finalul anului, redus doar la o simpla initiala, dar chiar si asa, dureroasa. Mi-a placut anul asta, in primul rand pentru ca am fost extrem de indragostit de R. O fata obisnuita, normala, fara pretentii de fotomodel sau aere de diva de dorobanti. O sumedenie de emotii irepetabile traite la cea mai mare intensitate, pe care le consider cel mai minunat si valoros lucru din lume. Asadar pot sa spun ca sunt tare norocos ca am avut sansa sa traiesc toate momentele astea minunate, carora le-am consacrat, cand m-am simtit inspirat, ici-colo cate o postare reprezentativa. Nu-i deloc complicat sa te indragostesti. Daca nu stiti cum se procedeaza va pot lamuri eu intr-o clipa, deja cred ca pot sa-mi iau doctoratul in astfel de problematici. Iata : se ia una bucata fata, se pune in centrul preocuparilor tale zilnice, i se atribuie apriori calitatea de cea mai minunata fiinta din lume, la vederea careia simti cum ti se umple inima de bucurie si in preajma careia te porti, involuntar, extrem de incurcat si aiurit. Ajungi astfel sa te gandesti zilnic, in fiecare secunda, la ea, si reusesti sa zambesti singur, spre mirarea indiferenta a oamenilor din jur, care totusi, preventiv, te ocolesc la cel putin doi pasi distanta. Uneori se intampla sa ne aruncam cu capul inainte, sa uitam sa ne lasam o marja de eroare, sa plonjam fara nicio masura de siguranta in mijlocul unei furtuni starnite de o emotie uriasa, deci sa reusim sa ne indragostim pana peste cap. Poate, de cine nu trebuie, si astfel, incetul cu incetul alte sentimente, mai putin nobile pot pune stapanire pe sufletul nostru, metamorfozandu-ne, schimbandu-ne bunele obiceiuri, devenind mai paranoici, mai atenti cu astfel de investitii de nobile sentimente pe viitor. Romanticii, naivi irecuperabili cu tendinte idealisto-masochiste, printre care poate ca ma numar si eu, nu ne invatam minte niciodata, si, plini de incredere si surazatori o luam iar si iar de la capat, convinsi fiind ca oricate greutati "ar binevoi" soarta sa ne puna-n carca, noi nu avem dreptul sa modificam din temelii tot ceea ce este bun si frumos in noi, altii pot s-o faca, e problema lor! Cel mai important, dupa parerea mea, este sa nu regreti niciodata nimic! Si daca n-a fost sa fie ... asta e! Poate o sa fie mai cu noroc data viitoare! Fac eu pe grozavul acum, dar niciodata nu e asa usor sa nu pui pasiune in tot ceea ce faci si sa nu ti se para ca traiesti o adevarata drama, atunci cand lucrurile o iau razna, poate din cauza ta, poate a celuilalt... Dar destul despre mine, nu vreau sa monopolizez discutia ! :)) 

Printre celelalte "mari realizari" ale mele pe anul asta mi se pare demn de amintit ca am reusit sa-mi iau carnetul de sofer, in conditiile in care nu ma vedeam vreodata sofand, nu intelegeam cum fac masinile de nu intra una in alta pe strada. Unde mai pui ca l-am luat din prima, atat sala, unde m-am dus cu gandul ca o sa pic, si uite ca n-a fost asa, cat si traseul. Apoi ar mai fi si blogul asta, tare ma bucur ca am avut initiativa sa-l deschid, imi mai spun si eu gandurile, si, incet incet poate o sa ajung la o filosofie de viata pornind de la blogul asta, ar fi o chestie! Pana una-alta mi-a fost destul de folositor pe plan personal, am reusit sa-mi concentrez energiile creatoare in cadrul unor postari, unele mai nervoase, altele, dimpotriva, pline de dragoste, dar intotdeauna sincere, poate si asta sa fie unul dintre motivele pentru care blogul a suscitat un oarecare interes din partea sexului frumos. Lucru care nu poate decat sa ma bucure, pentru ca in fond mi-am dorit sa bucur si ochii altor privitori, poate ca intr-o mica masura am reusit asta, si sper sa-mi iasa si in continuare, dar totul depinde de inspiratie. Deocamdata, sincer, inca n-am regasit-o, dar poate ca nu o caut eu unde trebuie ! :P

Tin sa va multumesc din suflet tuturor acelora care ati urmarit postarile mele pana la acest moment, sper ca aveti deja un pic sentimentul familiar ca ne cunoastem, chiar daca poate ca nu ne-am vazut niciodata. Va multumesc pentru criticile, aprecierile si comentariile voastre care au insotit postarile mele de-a lungul anului. Sincer, n-as fi crezut vreodata ca in afara de mine vor fi si altii care vor citi pe aici.(sau poate ca nici nu sunt .. rubrica de comentarii spune totul :))) Deci, pentru un elev de media 6-7 la limba si literatura romana eu zic ca m-am descurcat onorabil. Va multumesc asadar pentru ragazul de a fi poposit un pic si pe acest blog, si-mi exprim speranta ca am fost o gazda buna.

Va doresc sa aveti parte de sanatate de fier, dragoste sincera si-ndestulatoare, lumina in suflete, noroc din plin si toata fericirea din lume sa va bata la usa. Zambiti mai des, viata e prea frumoasa sa va ramana indiferenta, fiti mai buni, mai altruisti, daruiti iubire si cadouri fara sa asteptati ceva in schimb. Un chip luminos este un chip frumos, iar lumina porneste din sufletul vostru, cu cat este mai curat cu atat este mai bine.

La multi ani! Sa va mearga toate din plin in Noul An!

marți, 28 decembrie 2010

(Ne)lamuriri necesare

Cum adica ati apelat la serviciul "lost and found" pentru a ma afla?  Sigur nu-mi jucati un renghi? Eu, in tot timpul asta, am fost aici, langa voi!  La fel de umil, fortificat intr-un cocon de tacere vinovata, o masa amorfa de ganduri negre care-si asteapta, non-beligeranta, ploaia purificatoare s-o vindece de pustulele-i scabroase. Intr-o zi as putea incerca sa visez cum ploua cu stropi reci de gheata, lame ascutite care-ti lasa pielea brazdata de caldute siroaie, molcome revarsari de smoala, cu pretentie candva de lava vulcanica. 

Gata, stiu! Masca de sticla de Murano e de vina!(vom incerca si vom reusi, asadar, sa dam vina pe ea!) Am o masca noua, deci nu-i de mirare ca nu m-ati mai putut recunoaste pe strada! Este o minunata creatie a mesterilor sticlari venetieni, iar eu am luat-o de la un arlechin care a parut foarte bucuros sa scape de ea. Este de culoare argintie cu reflexe sidefii si albastre, si(curios lucru!) mi pare ca aud valurile marii spargandu-se de stanci, in momentul cand o apropii de fata. Lucru straniu, cu siguranta! Dar ceva mult mai infricosator in legatura cu aceasta masca nu am apucat inca sa va spun ... 

Dar, inainte de asta, pentru ca cineva m-a intrebat daca o mai iubesc pe R ... Da, inca am sentimente si amintiri puternice ce ma leaga de ea. Cred totusi ca cel mai bun raspuns va poate fi sugerat de playlistul meu, in special de primele trei melodii din el.  Asadar media versurilor primelor trei melodii de pe playlist reprezinta punctul meu de vedere la momentul acesta in legatura cu ... Deci ne-am luat amandoi judecatorul cel mai impartial din lume, vom lasa Timpul sa hotarasca pentru noi! 

Ps1 : Poate ca tu ai dreptate, dar n-am acum forta sa-ti recunosc asta. Poate ca intr-o buna zi ... cand sufletul imi va fi inundat de lumina soarelui de primavara, de cantecul randunelelor neobosite, de mirosul teilor infloriti ... de ce nu !? Pana atunci voi continua sa ma gandesc la tine ca la un miraj indepartat, pana cand profetia se va adeveri ,"and this memory will fade away and die", iar noi doi va parea ca nu ne-am cunoscut niciodata.

Ce chestie! Citatul tau favorit mi se potriveste acum ca o manusa! N-as fi banuit vreodata lucrul asta!


Ps2. Pentru ca pare sa nu se inteleaga niciodata suficient de clar din postarile mele, ma vad nevoit s-o afirm acum, aici, tare si raspicat: Eu si R. n-am fost niciodata iubiti, am fost cel mult amici, poate prieteni! Si pentru ca gusturile(nu doar muzicale)se schimba cu timpul, acestea erau cele trei melodii la vremea acestei postari : James Blunt - Love Love Love; Natalie Imbruglia - Want; Elisa Toffoli - Rainbow.
Loading...