Senectute

Reprezinti apusul unei zile, dar si a unei vieti,
Conglomerat de viscere, livid si fantomatic.
Prin ochii-ti lipsa sondez pana-n strafundul negurilor tale,
Sunt ganduri glaciare ce-ti misca aproape neinsufletita-ti frunte,
Iscoditori, serpii vicleni, doar ei iti mai aluneca prin vene,
Veninul lor te-a mistuit deja, clepsidra ta e aproape goala
Sunt ultimele fire de nisip, un ultim recital, un ultim rol
Pe scena vietii tale, o piesa in care joci, doar actul final.
Mai ai o ora, si apoi, vei fi cuprins de un fior de gheata,
O alergie stranie la viata, c-un categoric cinic rezultat.

Norvispinbeu

Priviti-va 'dar sufletul in zare,
Gonind printre petalele de soare
Cuibarit intre vis si placere,
Bucuros c-a scapat de durere.

Mi-ar fi placut sa fiu un nor,
Sirag de perle calator,
Sa-ndemn tot omul la visare,
Sa-l smulg din carapacea care,
Incet dar sigur il sufoca,
Concret si cinic il disloca,
Din misticismul lumii sacre,
Limbaj prolific, plin de soapte.

Mi-ar fi placut sa fiu un vis,
Un coltisor de paradis,
Nimic eclectic, totul clar,
O oaza, un munte autumnal,
Chiar si-un ocean dezinhibat,
Cu pesti, meduze si corali,
Ondine capricioase gri,
Pe insule portocalii.

Mi-ar fi placut sa fiu un spin,
Armura verde a unui trandafir,
Conditie 'ntr-un fel ingrata:
O arma alba-ntunecata.
Din inertie apoi as fi pornit razboi,
Cu degetele lumii vechi si noi,
Si inerent s-ar fi iscat un lac,
De-un rosu viu ne-nduplecat.

Mi-ar fi placut sa fiu un curcubeu,
Agrafa prinsa pe tampla cerului tau,
Spectacol magic de lumina si culoare,
Aflat sub spectrul ploii trecatoare.

"I'd love to be one of those colorful early summer days
When everybody is happy that you came
Everybody smiles back at you as soon as your eyes cross their eyes" (Elisa Toffoli)