Epilog

Si pentru ca fiecare poveste trista are si melodia sa trista : 

cam asta e ...

Sa vedem … in primul rand ma simt teribil de zdruncinat azi, inca ma resimt dupa ziua de ieri, cand prin natura evenimentelor intamplate se poate spune ca am avut o zi mizerabila. Se poate spune ca as fi preferat bataia prieteneasca pe umar a unui tren de mare viteza care ma spulbera de pe sine sau poate imbratisarea rece a aerului rarefiat ce-mi aluneca printre degetele pornite ca din senin sa mangaie imaginarul ei chip, angelicul ei suras, dulcii ei ochi caprui... Norii, multi si tacuti(sau poate doar prosti!), neplacut surprinsi, privesc cu neincredere incercarea mea de a cauta o fisura in legea gravitatiei. Nu-i raspund nici macar alburindului norisor prietenos in forma de fuior ce-si rupe de la sine un suierator fir salvator ..  Azi nu sunt rezonabil, nu din ceruri caut salvarea! Iarta-ma norisorule, stiu ca te-a durut, rupturile sunt intotdeauna dureroase !     

Ieri, in urma unei discutii sfasietoare cu Roxana, am hotarat sa incapsulez toata dragostea ce i-o port. Nu-i un lucru simplu pentru mine, si sunt convins ca nici pentru ea nu e usor, dar e mai bine asa, pentru amandoi. Fiind vorba de o cantitate apreciabila de iubire, a fost nevoie de doua capsule, una mai mare si alta mai mica. Le-am personalizat cum m-am priceput eu mai bine, scrijelind cu un cui pe amandoua ”Miki+Roxana = Love”. Le-am vopsit, pe cea mare in alb-albastru iar pe cea mica in galben-negru, am indesat in ele toata dragostea mea pentru ea iar apoi m-am infiintat in fata Roxanei, asemeni unui condamnat in fata sentintei judecatorului : 

R: Tu ma iubesti pe mine ?

M: Te iubesc! Am incercat sa te fac sa te indragostesti de mine, am incercat si am esuat ! Sunt vinovat pentru ca am esuat, iar pentru asta sunt gata sa platesc orice pret !

R: Ce reprezinta cele doua vaze?(capsulele)

M: Sunt dovezi ale iubirii ce ti-o port. Am strans toata dragostea de care sunt eu capabil si ti-am adus-o drept ofranda

R:  :) 

M: :) 

R: Gardian ! Luati-l ! Sa i se taie capul pentru impertinenta sa ! Ba Nu … Dati-l la Fiare! 

M: Mi se pare rezonabil ! De cele doua vaze ce se va alege ?

R: Evident, vor merge in temnita, in locul tau ! Le voi fereca astfel incat sa nu mai vada vreodata lumina zilei. Esti multumit ?

M: Multumit ! Astfel dragostea mea pentru tine va dainui mereu, chiar daca si numai intemnitata dupa ziduri si bare groase de otel. Te iubesc !

R: Si eu te iubesc ! ... Iarta-ma ! Gardian ... !

O carte/Doua carte

A fost necesara mana providentiala a vara-mii, venita sa imprumute niscaiva carti de pe la mine, pt a realiza ca aveam deja in modesta mea biblioteca un roman pe care avusesem curiozitatea sa-l caut prin librarii, convins fiind de o recenzie citita intr-o revista de psihologie. "O luna de duminici" de John Updike , o carte din colectia Cotidianul, un roman scurt si obraznic care oglindeste latura sexual-pulsatorie a masculului in permanenta sa cautare de placeri sexual-favorizante. Autorul nu se dezminte nici de data asta si revine obsedant la tema sa favorita - adulterul. Astfel, Tom Marshfield, de 41 de ani, cu 2 copii si o nevasta la locul ei, incepe sa fie macinat de demonul schimbarilor neuro-chimice, fizice si psihice, constituente launtrice a asa-zisei crize deconcertante a barbatului de varsta a doua. Daca mai mentionam sutana neagra si gulerul de prelat al bisericii, referendul nostru capata valente noi, suscitand cu atat mai tare curiozitatea noastra, nevoia de intruziune in spatiul mistico-personal al personajului.  Inchinandu-se deja unui d-zeu diluat, un d-zeu personal, tolerant cu masturbarea si preacurvia, acest preot o porneste , odata cu varsta de 41 de ani pe o alta cale decat pana atunci, o cale care-l duce in multe dintre paturile enoriaselor sale. Cartea se citeste relativ usor, in ciuda unui stil mai pompos, a unor fraze intortocheate si a unor cuvinte sofisticate, toate, precum piesele de pe o tabla de sah imaginara la care autorul se raporteaza si incerca sa te puna pe tine, Cititorul Ideal intr-o vadita incurcatura, cautand cu obstinatie pe alocuri sah-matul mintii tale. Personal am pornit lectura cu mult entuziasm, apoi m-am dezumflat putin (adulterul nu mi-e o kestie simpatica , cu atat mai putin proprie si sper sa ramana asa !) iar spre final imi parea relativ rau ca se termina romanul, m-am surprins zambind in cateva randuri, dar nu stiu daca neaparat avea legatura cu romanul, poate doar ma bucuram ca se termina ..

Chiar si asa tot am cules 2-3 citate :

"In general, bisericile vizitate de mine (...) constituie pentru mine aceeasi relatie fata de d-zeu ca panourile publicitare de coca-cola : promoveaza setea fara s-o astampere"

"Stiind, dizolvam indeajuns lumea exterioara pentru a ne misca liber in ea. Dispersam claustrofobia"

Reminder : Sa caut sa vad ce inseamna satisfactia escatologica !

Concluzii : O carte care merita citita ! Poate deveni kiar o lectura placuta daca nu aveti idei preconcepute si nu sunteti pudibonzii peste masura. Ahhh, cred ca ma incearca un fel de invidie naroada pe Tom ! Sa te ia naiba Tom, pe tine, pe hiperactivul tau libidou si pe succesul tau la femei ! Vai, am ajuns sa polemizez cu personajele literare, Roxana, fa ceva !!! :*