Da, pui si loboda, doar e ciorba de .. loboda, dohhh ! (nu, nu asta era contextul)
Da’ pui si tu mana pe cartile alea vreodata ? (nu, nici asta nu era)
Salata Caesar ? Ahhh ... ! ... Da, pui nu se pune ... Ansoa in schimb, da ! (Yac!)
Da, pui ! (un raspuns dragastos dat iubitului ce te cauta la telefon. Bingo!)
Scenariu plauzibil :
Un baiat si o fata intr-o masina rosie ca focul merg la film ! Baiatul o place pe fata, o iubeste de-a dreptu’(noi nu ne ferim de cuvinte mari), i-a marturisit-o timid in mai multe randuri, fata stie ca este indragita, poate se simte chiar rasfatata la gandul ca are inca un admirator, in fond merita lucrul asta, merita sa fie apreciata ! Este frumoasa (are atuurile ei fizice care ar determina orice barbat sa intoarca capul dupa ea),desteapta, prietenoasa, non-fitoasa. Este aproape o fata perfecta, dar nu vrea sa lase asta sa se vada ! Nu, nu ! Se autoflageleaza invaluindu-se in nedisimulata modestie. Nu doreste ca cineva vreodata sa se apropie de ea suficient de mult pentru a-i afla secretul. Aproape intotdeuna reuseste sa fie sincera, iar daca mai scapa pe alocuri mici adevaruri trunchiate este pentru ca nu vrea ca persoanele dragi ei sa aibe de suferit. Este altruista cu prietenii, tine la prieteniile ei vechi, sincere, crede in marile prietenii. Hmmm, ai crede ca sunt pe cale sa o numesc , sau macar ca as putea sa o cunosc pe aceasta fata ! Da, cel putin una dintre variantele vehiculate este adevarata ! Glumeste, spunand ca o sa ajunga prima femeie presedinte a Romaniei, dar el nu glumeste cand spune ca de o astfel de fata s-ar putea indragosti in fiecare clipa a oricarei zi, vreme de mai multe vieti ! Secretul ei(vazut prin ochii baiatului) : naturaletea, blandetea ei, magica ei privire interogativ-sfredelitoare, vioiciunea spiritului, dansul complex al neuronilor sai, care da viata unor sclipitoare idei, cuvinte, gesturi. Ea ! O fata morgana moderna, concreta, plasmuita din energie vitala, vitaminizanta, voioasa. O ingemanare de forte puternice si delicate, depozitara a zestrei matriarhatului arhaic, o unicitate Demiurgica rascolitoare, un inger care aluneca cu multa siguranta de sine pe role sau patine, in functie de anotimp .
Fata nu-l iubeste pe baiat, il apreciaza ca prieten. Si ca intr-o antecamera, cu peretii veseli si tristi ai prieteniei lor, ii tolereaza acestuia modelul comportamental al lui Tristan, indragostit de Isolda. Nu-l crediteaza cu sanse mari ! Mereu va exista o usa in plus, un gard nou ivit de escaladat, un perete vesel in minus, o pereche nou-nouta de aripi frante. Cred cu tarie, desi nu-mi este proprie religia, ca la modul metaforic fiecare om are de dus in spate cel putin o cruce sentimentala, care se poate cheama Mirela, Roxana, Tudor, Irina, Silviu, Alina, etc. A tolera este verbul cheie in paragraful asta.
Tzarrrrr !
- Da, pui !
- ...... (voce de baiat)
- .....
Baiatul de la volan o iubeste pe fata din dreapta lui, fata care vorbeste la telefon. El se panicheaza pentru un moment, si-ar duce mainile la urechi, dar acum e deja mult prea tarziu, urechile-i sunt deja rosii si foarte calde, cu un ultim efort incearca sa-si controleze debitul expiratiei, sa scoata fum pe nari, asta ar mai lipsi acum!. Poate ca daca ar fi fost in trafic mainile i-ar fi cazut descumpanite pe langa volan, molatice, cu sangele izgonit in mare graba dinspre membre catre creier, incapabil sa struneasca caii putere si-ar fi dorit inconstient o noua realitate, una sangeroasa poate. Sau si mai bine, si-ar dori o telecomanda sa poata sa puna Timpul pe pauza, nu mult, doar pana si-ar fi dat seama ce trebuie sa faca, ce poate sa faca, astfel incat sa nu iasa o data in plus vopsit in culoarea prunei din razboiul sau personal cu fortele malefice raspunzatoare pentru toate dezamagirile din dragoste din lume ! Desigur, glumeste! Si-a dat seama cat de imensa trebuie sa fie o baterie pentru o astfel de telecomanda, poate cat doua cvartale de locuinte ! Asa, baiatul nostru, complet buimac, iritat, dezamagit parcheaza masina in vreo ... 5 minute, numai ! Are un aer posac si e la fel de vesel ca un peste mort in acvariu ..”are sa fie o seara ratata, cu sau fara telefonul ala tot asa ar fi fost !” Simte ca ceva e in neregula cu el, niciodata deprimanta tristete si neincredere de sine n-au gasit un teren mai propice sa se desfasoare, sa-si desavarseasca procesul de abrutizare. Incepe filmul, 2-3 secvente de film si iar revine obsedant in minte acel “Da, pui !”, hmm, filmul tine 2 ore, nici macar nu e o comedie, deci nicio sansa sa uite macar pentru o clipa acel “Da, pui!” … isi ureaza singur : Chin Placut, Fraiere ! Daca ai noroc poate mori in timpul filmului !
Ps : Si poate ca totusi baiatul intelege mai multe decat lasa el sa se intelega ca ar intelege ! Acel “Da, pui!” rostit atat de natural, atat de curat si simplu a umplut aerul cu dragoste pura, neconditionata, exaltanta, necesara. Efectul produs asupra baiatului aflat in masina a fost unul halucinant, acesta transformandu-se subit, fara voia sa, intr-o marioneta vodoo cu zeci de mii de ace infipte in ea, cu precadere in zona pieptului. Putina tortura nu strica niciodata, NU a mai apucat el sa zica. Flacara vietii baiatului indragostit a palpait sangeriu, apoi tot mai palida s-a stins. Flacara vietii baiatului rational preia de acum comanda centrilor nervosi ai corpului si indruga un foarte convins "Ce Prost Sunt!"(desigur, aluzie la faptul ca era total nemultumit de timpul neverosimil de mare ce s-a scurs pana a reusit o parcare decenta, ati fi crezut altceva?). Asa .. si pentru ca m-a lasat sa-i scriu povestea trista, tin sa-l gratulez pe, hai sa-l numim .. (poate-mi dati voi niste idei de nume !) cu o dedicatie muzicala, dar mai ales cu un vers : ”Ho aspettato a lungo/Qualcosa che non c’e …” (Am asteptat indelung/Ceva ce nu exista…)
(postarea asta este doar un material brut care va suferi modificari de forma , nu de fond)
