marți, 6 decembrie 2011

Rainbow & Moin/Tchüss(2)

Buna! M-am gandit sa-ti fac o surpriza si sa-ti scriu cateva randuri. Nu stiu daca-i de bun augur. Dar cum nothing can beat the original, tot asa am simtit si eu, ca fiind cel mai nimerit sa afli tot de la mine cum o mai duc. O surpriza a fost si pentru mine sa aflu ca nu m-ai uitat. Esti prea buna. Eu, in schimb, am facut eforturi considerabile sa te uit. La inceput mi-a fost mai greu, dar apoi, banuiesc ca stii si tu cum e .. Timpul le rezolva pe toate. Astfel incat ajungem sa mai uitam din clocotul ce-a fost odata in sufletele nostre. Am stat mult sa ma gandesc daca sa-ti scriu, iar daca am ales sa-ti scriu, asta se datoreaza unor motive care nu-mi sunt inca foarte clare la momentul acesta, dar pe care sper sa mi le clarific pana la sfarsitul acestei epistole. Adevarul e ca nu ne-am despartit in termenii cei mai amiabili cu putinta. A fost o zi cu adevarat trista pentru mine, dar am considerat ca asa e cel mai bine, o apucasem pe un drum care parea sa duca catre nicaieri. Gandindu-ma la momentul despartirii noastre iminente, ma podideau lacrimile, nu imi dadeam seama cum de am lasat sa ni se intample asta, mi-era necaz pe mine, pe tine, pe toata lumea! Mi-as fi dorit sa ma arunc la picioarele tale, sa ma prind de tine si sa plang, sa nu-ti mai dau drumul niciodata, iar tu sa ma mangai si sa ma dojenesti cu dragoste. Cat de patetic ar fi fost? N-am avut puterea sa fac asta, n-am putut sa vars nicio lacrima in preajma ta pentru ca in sinea mea am stiut ca in momentul acela, sa ne despartim era singurul lucru bun pe care puteam sa-l facem pentru noi. Eu eram nefericit, iar tu le aveai pe ale tale, doar de tine stiute. Imi dau acum seama ca traiam in doua lumi paralele, si singurul nostru punct comun era dragostea pentru tine. Cu toate astea n-o sa-mi para rau niciodata ca m-am indragostit de tine. Au fost si clipe fericite. E asa minunat sa iubesti pe cineva, iar pe tine te-am iubit din toata inima. Uffff! Ce-ar fi sa trecem la ceva mai vesel!

In vara asta am crezut ca ma imbogatesc! Am primit un telefon din Germania, de la italianul ala care mi-a dat teapa data trecuta. Ma chema la el sa lucrez 5-6 luni si sa iau o caruta de bani! Am stat putin si m-am gandit, mi-am dat seama ca sunt nefericit, si ca o vreme departe de Romania mi-ar prinde bine. Asa ca am acceptat oferta italianului dupa vreo 2 zile de gandire. Mi-am dat demisia de la Xerox si pe 1 mai eram in Germania, gata de marea aventura nemteasca. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, si cum romanii “de bine” sunt peste tot … Sa stii ca e adevarata vorba aia “in afara tarii fereste-te de romani ca de draqu!” Iata ca am dat si eu de frat-su lui Aghiutza pe acolo, un moldovean care m-a antipatizat, el stie din ce motive, din prima zi. Un fel de mana dreapta a patronului, si personaj important in economia pizzeriei, nahhh, el facea pizza. Din prima zi m-a luat la rost ca nu-mi fac treaba, ca sunt puturos, ca fac misto de ei … Am ramas inmarmurit! Nu intelegeam de unde atata rautate! Eu ma speteam sa fiu cat mai rapid, cat mai harnic, incercam sa prind cat mai repede “arta spalatului de vase” (ca nahh, pe un astfel de post m-am dus)si asta nu pierdea nicio clipa sa se planga patronului ca nu-mi fac treaba, ca-s puturos, ca ma misc incet ... Puii mei, cand mai spalasem eu vase in ritmul ala, ca sa ma misc precum masina de spalat vase?! Niciodata! Mi-a facut viata un calvar moldoveanul asta imputit. Erau momente cand imi venea sa-l omor cu bataia. Dar evident ca n-am facut-o, am tinut totul in mine, si cand gaseam un moment liber, de nervi si frustrari adunate, pe furis dadeam apa la soricei. Pana la urma am inceput sa ma misc cu talent si moldoveanu n-a mai avut o vreme de zis nika. A mai avut el cateva incercari, dar o data mi-a luat partea si patronul. Dar cred ca era deja prea tarziu, soarta mea pe acolo fusese hotarata. Patronul a decis sa renunte la mine, se temea ca n-am sa fac fata in plin sezon , sau ca am sa clachez. Te rog sa ma crezi ca era aproape imposibil pt o persoana normala sa spele asa de multe vase in cateva ore, dealtfel am inteles ca asa fusese si in celelelta sezoane, nebunie curata cu spalatul vaselor. In fine, hai sa mai scurtez. Mi-a zis ca nu ma mai vrea acolo. Mi-am zis .. ce „surpriza“, a doua teapa pe care mi-o da! N-am disperat! M-am gandit sa-mi caut in alta parte de munca, intr-un orasel la vreo 10 km departare de satul in care locuiam. Asa ca am pornit-o de vreo doua-trei ori cu foarte mare curaj si optimism sa-mi caut de munca. Intram in restaurante, in hoteluri, si intrebam in engleza daca au vreun loc de munca si pentru mine. Exact cum vezi prin filme, doar ca nu era deloc o productie cinematografica, era pur si simplu incercarea disperata de a-mi gasi ceva de lucru pe acolo. Sa ma intorc in Romania dupa doar o luna de munca mi se parea groaznic, de-a dreptul ultragios. Mi-am zis ca trebuie cu orice pret sa-mi gasesc ceva. Multi nu prea vorbeau engleza, altii nu aveau nevoie de personal, daca mai aflau ca sunt si roman isi luau repede gandul de la mine. M-am cam posomorat, asteptam o minune si ea nu venea! La naiba mi-am zis, trebuie sa mai castig cateva zile, trebuie sa apara ceva si pentru mine. Patronul ma presa sa o iau din loc cat mai degraba, asa ca mi-a venit o idée. Aveam campingul aproape, m-am gandit sa-mi cumpar un cort, sa ma mut in camping, pe malul Marii Baltice, si sa-mi continui cautarile. Nu stiam cati bani o sa-mi dea italianul(pana la urma mi-a dat mai putin decat trebuia sa-mi dea), iar cand am fost sa ma uit dupa cort, n-am gasit. Imi venea si mie sa rad de ideea mea nastrusnica. Imi spuneam ca acasa nu ma intorc orice ar fi, nu in conditiile astea, mai degraba ma pierd in abisurile Marii Baltice decat sa ma intorc cu coada intre picioare in Romania. Dar pana la urma am cantarit foarte atent toate variantele si am ales-o pe cea mai comoda, am ales sa fiu Looser(ce surpriza?!), n-am vrut sa risc sa raman fara bani pe acolo, nu stiam cand sau daca mi-as fi gasit de lucru. Am ales sa vin acasa. Asa ca dupa exact o luna eram iar in Bucuresti. Am fost destul de vrednic acolo la pizzerie. Dimineata maturam si spalam inauntru, stergeam mesele inauntru si afara, curatam toaletele. Asta in vreo doua ore. Apoi ma mutam in bucatarie, spalam vase, mai ajutam la taiat cartofi, etc. Apoi trei ore pauza, si iar programul de seara unde spalam foarte multe vase(si inca nu incepuse sezonul!) Adevarul e ca patronului i-a fost frica ca n-am sa fac fata, si mie imi era teama ca n-am sa fac fata, dar imi propusesem sa-mi dau sufletul acolo incercand sa fac fata exigentelor. Dupa parerea mea mi-am facut datoria acolo, iar faptul ca n-a dorit sa riste cu mine .. pierderea lui! Eu stiu cat de muncitor si dedicat sunt unei intreprinderi, iar daca altii au o parere proasta despre mine atunci inseamna ca sunt niste prosti care nu stiu sa aprecieze oamenii. In toata luna asta complicata din viata mea m-am gandit rar la tine, aveam si asa destule pe cap.

Apoi am ajuns in Bucuresti si am zis ca am nevoie de un concediu sa ma refac dupa chinul din Germania, asadar toata vara n-am cautat sa ma angajez. Am iesit foarte des cu bicicleta, de foarte multe ori in Parcul Tineretului. Speram sa te intalnesc. Deja aveam in minte filmul mut al reintalnirii cu tine: nu ti-as fi aruncat nici macar o privire, te uram, erai o straina oarecare, nu mai insemnai nimic pentru mine! Nu stiu de ce, dar in aceeasi masura in care imi doream sa te intalnesc, imi doream si sa te evit. Pentru ca te iubisem si mi se parea urat sa intorc spatele atator amintiri cu tine. Unele frumoase, cele mai multe! Altele mai complicate. Un lucru ciudat, acum nu mai pot sa ascult piesele formatiei Vank, o formatie draga mie candva. Cand ascult Vank mi-e imposibil sa nu ma gandesc la tine, la faptul ca am fost impreuna la concertul lor si ca te-am tinut atat de aproape de mine, la faptul ca una dintre melodiile lor mi-ar fi placut sa fie melodia noastra. Ce copilarii, zii si tu! Melodia noastra … In dese randuri mi-am imaginat cum ar fi sa am o relatie cu tine. Cand tu ai spus ca o sa fim...[Text Cenzurat de catre autor. For R. purpose only] Ufff! Deci toata vara am cautat sa te intalnesc si sa-ti arat ca sunt foarte bine si fara tine. M-am gandit destul de des la tine in vara asta. Ba te iubeam, ba te uram! Ba nu, gresesc, te uram doar, dar cu intensitati diferite. Mi-ai complicat viata intr-un asa fel! Dar de fapt eu singur am ales sa mi-o complic.

Pe vremuri adoram sa fiu indragostit de tine. Tu sa fii primul lucru la care ma gandesc dimineata cand deschid ochii, dar si ultimul lucru la care ma gandesc cand ii inchid seara, inainte de culcare. Iar in timpul zilei mintea mea sa fie ocupata sa nascoceasca modalitati prin care sa reusesc sa-ti aduc un zambet, si sa incerc sa te fac fericita. Au fost zile frumoase! Uite, un intelept a zis asta: "Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta." - Emanuel Swdenborg. Frumos, nu? Deci iubire este ceea ce am simtit pentru tine. Bine, eu am stiut dintotdeauna lucrul acesta!

Mai nou m-am angajat la niste italieni care produc folie industriala de impachetat, sunt operator pe una dintre masinariile lor. Poate ca nu-i cel mai grozav job din lume, dar e ok deocamdata. Doar programul de lucru e cam tampit. Imi place aici ca e destul de solicitant din punct de vedere fizic, aveam nevoie de un “sport” care sa-mi dezvolte partea superioara a corpului. Pentru gambe si picioare am bicla! Asa ca aici imi imaginez ca merg la sala si ca sunt platit pentru lucrul acesta. Am descoperit ca-mi place mai mult sa lucrez cu masinile decat cu oamenii. Dar imi plac si oamenii! Bine, Oamenii! Odata cu mine au mai angajat un baiat, Adrian. Am descoperit ca impartasim pasiunea pentru biciclete. Intr-o zi vine la mine si ma intreaba: Auzi, tu ai mai fost cu lumea de pe facebook prin ciclo-drumetii d-astea prin afara Bucurestiului? Da .. ii raspund eu, nestiind prea bine unde bate si nici la ce eveniment facea cu exactitate referire. Apoi mi-a explicat ca pe facebook i-a dat add unei fete care-i aparea in lista cu persoane pe care e posibil sa le cunoasca, si, ca uitandu-se prin pozele ei …a dat si de mine! Dar ca nu era sigur ca eu eram, si d-asta ma intreaba acum … Mi-am dat seama la ce poza se referea si ca era vorba de tine. Asa ca a doua zi, aparea pe facebook : Adi is now friend with .. si eram amandoi acolo, doar noi doi, unul langa celalat, de parca am fi fost un cuplu. Mi s-a parut simpatica coincidenta, atat de nostima incat ti-o povestesc si tie acum.

O sa razi, dar nu te mai urasc acum, sau poate doar putin, foarte putin, si nu stiu exact din ce pricina, de fapt ma urasc pe mine ca am dat-o in bara cu tine. M-am gandit adesea cu nostalgie cat de mult imi placea sa ies in club, la dans cu tine si cu Oana, cat de fericit eram in preajma ta de fiecare data. Mi-as fi dorit ca zilele acelea sa nu se sfarseasca vreodata. Dar cum toate lucrurile frumoase mai devreme sau mai tarziu se ispravesc, tot asa s-a intamplat si cu noi.
Acum sunt bine, respir, mananc, dorm, muncesc, toate lucrurile pe care le faci si tu, dar fara sa se cheme ca traiesc cu adevarat. Sau asa mi se pare mie. Nu mai iubesc pe nimeni. Mi-am impus sa nu ma mai indragostesc(de parca poti sa-i impui inimii o asa regula stupida!), prea am fost eu sacrificatul(indragostitul) de serviciu in anii astia din urma. Sa se mai indragosteasca si altii de mine!

O sa ti se para amuzant, dar in vremea din urma m-am gandit mai des la Oana decat la tine. Mi-e dor de ea. Dar bine, poate ca inconstient tot la tine ma gandeam, dar cum incerc sa-mi refulez orice gand cu privire la tine, iaca se produce acest transfer si ma gandesc la Oana. Dar nu e doar asta, imi este cu adevarat dor de Oana. Ohhhhh daaaa-ul ei, fermecatorul ei clipit teatral, copilariile ei, toate imi lipsesc. Ea nu este ca tine! (bine, asta poate parea o afirmatie hazardata, pentru ca eu nu (mai) stiu cum esti tu cu adevarat). Ea stie, poate la fel de bine ca si tine, ca te-am iubit. Imi este draga si-mi lipseste! M-am gandit sa-i scriu de cateva ori, dar n-am stiut exact ce sa-i spun. Amandoua mi-ati fost si imi sunteti dragi! Sper sa va intalnesc intr-o zi. N-am sa-mi mai feresc privirea de tine, si am sa te intreb cu drag: ”Tu, Roxana, cum o mai duci?” „Cu placere iti mai aduci aminte de mine, oare?”

Sor-mea mai rade de mine cateodata: “Mai stii cat de in limba erai dupa Roxana? Roxana-dragostea mea, Roxana-iubirea vietii mele, doar atata aveai in cap!” Ma deprima putin gandul ca doar eu am crezut in noi doi.

Pentru sfarsitul anului am planuri marete. Am inchiriat pentru 5 zile o vila de 10 camere la Rucar si am sa-mi petrec acolo Revelionul, impreuna cu o multime de prieteni. Vine Sor-mea, Florin, Mircea, Cristi, si multi multi altii. O sa fie fain, sper!

Am promis sa mai reflectez asupra motivelor pentru care am decis sa-ti scriu, uite la ce concluzie am ajuns: Ti-am scris pentru ca intre noi doi a existat o legatura puternica. Ti-am scris pentru ca te-am iubit, si oricat as incerca eu sa fac pe insensibilul acum, in strafundul inimii mele eu tot mai tin la tine. Ai tot dreptul sa intrebi, si sa afli cum o mai duc, pentru ca stiu ca in felul tau, si tu m-ai iubit. Si ti-am mai scris, pentru ca poate eu inca te mai iubesc.

Ps. Nu astept raspuns de la tine.

Ps2. In momentul in care am terminat de scris cele de mai sus, computerul meu a inghetat si n-am avut o alta cale sa-l readuc la viata decat cu restart, ceea ce presupunea sa pierd toata informatia cuprinsa in aceasta epistola, pentru ca nu apucasem s-o salvez. Am luat-o ca pe un semn. Poate ca n-ar fi trebuit sa-ti scriu. Cu inima indoita am dat restart si m-am impacat cu ideea ca muncisem cateva ore fara vreun folos. Apoi am vazut cu surprindere ca Word-ul meu are functia auto-save si ca documentul era la locul lui. Mare mi-a fost mirarea! Poate si asta e tot un semn?

Ps3. Si cand credeam ca nu se mai poate intampla nimic straniu ... calculatorul a inghetat pentru a doua oara, iar apoi a refuzat cu obstinatie sa se mai aprinda. Intrase in Moarte Clinica. Data trecuta(acum cateva luni)l-am lasat o zi si apoi si-a revenit el singur. Tot la fel si de data asta. E a doua oara cand se joaca de-a decedatul cu mine. Calculatorul asta al meu este inzestrat cu suflet si inteligenta proprie, sau de ce naiba s-a dat peste cap pentru ca aceasta epistola sa nu prinda viata? Sau stai, cu cine ai vrea sa semene si calculatorul asta ciudat.. ?

Si pentru ca e posibil sa-mi fi scapat o multime de elemente esentiale, am s-o rog pe Elisa Toffoli sa ma ajute cu o melodie care exprima cel mai bine sentimentele mele petru tine. Melodia se cheama Rainbow. Te rog sa fii atenta la genialul text din cadrul melodiei: http://www.youtube.com/watch?v=Qh4QzGKdJ98

Iti multumesc pentru intrebarea indirecta! Sper ca si tu esti bine! Sa fii sanatoasa si fericita!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Loading...