vineri, 5 august 2011

Ce bine era pe vremea Inchizitiei! Toata lumea dona, bancile de sange erau toate pline!

Offf! Unde sunt zilele alea bune, de altadata, ale bisericii, cand ardeau pe rug pe oricine, asa dupa bunul lor plac? O adevarata "epoca de aur" trebuie sa fi fost, comertul cu lemne de foc era infloritor, minti "luminate" cautau sa inventeze noi instrumente de tortura, totul era arbitrar si simplu! Rosteai ca omori in numele "Domnului", si focul cuprindea lacom pielea "necredinciosului", satarul despica firesc si cu precizie capul ereticului, totul era providential, un serviciu de ecarisaj pus in slujba "Domnului". Era atat de simplu sa fii un mic dumnezeu pe atunci, incat nici nu aveai nevoie de calificare. Aceasta se obtinea la locul de munca ... singurul criteriu: sa-ti placa sa ucizi! Dar daca "necredinciosii" si familiile acestora se mai revoltau cateodata pentru nedreptatea ce li se facea(detaliul asta cu pierderea vietii), ei bine, in schimb Domnul nu se revolta niciodata, el era multumit, mainile lui erau mereu pline de sange clocotit.

In zilele noastre s-a ramolit rau de tot aceasta institutie, a ajuns doar o umbra palida, cadaverica a ceea ce a fost candva. Pacat de ea, parea de viitor .. poate ca mi-ar fi placut sa fiu cioclu! Haine negre, muzica gotica, masca precum a lui Zoro, exact genul meu! :)) Era o asa mare placere, voluptate, lumea chiar era pasionata sa omoare in vremurile alea ... nu ca in ziua de azi, cand oamenii si-au pierdut tot entuziasmul. Nu mai sunt deceleratii de altadata! Cred ca "de vina" pentru asta se cheama ca poate fi Umanizarea(barbar spus, cenzura instinctelor animalice, constientizarea a ceea ce este bun si rau dintr-o perspectiva a bunului-simt universal) si Desteptarea(dezvoltarea inteligentei)

Sau poate ca eram noi mai prostuti pe vremea aia, si am permis unei maini de oameni sa ne incatuseze cu doctrina lor, sa ne tortureze si sa ne omoare cu instrumentele Inchizitiei? Astazi ma simt mai norocos, astazi i-am castigat de partea noastra, ii mituim : le finantam catedrale megalomanice, bisericile cata frunza-cata iarba, un intreg aparat propagandistic(care intre noi fie vb, nu-si prea face treaba bine!), ce sa mai, le dam si pielea de pe noi, numa' sa fie bine, sa puna si ei o vorba buna acolo in cer pentru noi, cand se trag ei de sireturi cu Al-Mare, la adapostul unui pahar de vin. Acesta-i spiritul vremurilor in care traim, Toleranta! Nu conteaza ca nu-s spitale, scoli, bani de medicamente, bani de mancare, etc, important e ca avem biserici. Sa aud vreodata vreun fanatic d-asta religios ca se plange ca nu are de niciunele, pai o sa iau o caramida din biserica de la coltul strazii, si inainte sa-i dau in cap cu ea(metaforic vorbind! desi...) o sa-l indemn sa ia o gura din caramida asta sfiintita, pt ca ea se va transforma in peste si vin la contactul cu papilele sale gustativo-bigotiste.

Bine, inca 1000 de ani si ne vom destepta si noi, sper! Zic 1000 dar ma gandesc ca sunt suficienti si 100 de ani, biserica si religia sunt in picaj liber! Minciunile lor nu mai starnesc interesul nici macar copiilor de tata! Nu mai reusesc sa induioseze pe nimeni. Vine din urma arhetipul inteligentei colective a lumii, cu toate descoperirile stiintei, care deja de ani buni ofera raspunsuri alternative si credibile pentru toata minciuna indrugata de biserica. Voi, habotnici, fanatici religiosi, nu va mai amagiti, acceptati ca religia si biserica sunt puse in sfarsit la locul lor meritat, la umbra stalpului infamiei. Toata lumea o ocoleste, toata lumea se rusineaza cu ea. Este doar o chestiune de clipe(raportandu-ne la gigantul timp cosmic)pana cand aceasta pata neagra din istoria omenirii isi va da ultima suflare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Loading...