vineri, 19 august 2011

Night Bike in Tineretului (Patania cu Mircea)

S-a intamplat si prima editie de Night Bike Training Session, o idee generoasa si suficient de seducatoare, care mi s-a revelat ca fiind atat necesara cat si utila, si pe care am incercat s-o pun in practica impreuna cu prietenul si vecinul de bloc, Andrei. Si cum ideile bune(asta ca sa fiu foarte modest si sa folosesc doar un indulcitor slab caloric:)))izvorate din mintea cuiva care pozeaza in arogant si inabordabil nu sunt intotdeauna o binecuvantare pentru lumea din jur, iata ca am avut parte de un Night Bike Failing Session in toata regula. Glumesc! Nu ma asteptam la o participare masiva, dar ce spun eu masiva .. nu ma asteptam sa vina cineva! Ora tarzie, ziua neinspirat aleasa(in timpul saptamanii), fasia extrem de ingusta a publicului-tinta caruia ne-am adresat, handicapul reprezentat de asocierea putin popularelor noastre nume cu lista organizatorilor, criticile venite din partea Gurului(cu G, sper ca se intelege!)Biciclismului, acest profesor emerit, reper interesant si valoros al urbei noastre, inegalabilul, inexorabilul, incoruptibilul, imprevizibilul, inamovibilul, irecuperabilul, the one and only, Chuck Norris-ul biciclismului bucurestean ..... LEEEEEEEGSTRONG!(un fel de var primar cu Armstrong, dar la o scara 1:5000000), toate astea si inca altele, au avut darul sa tina lumea departe de acest eveniment.(suna cam pretentios eveniment, sa-i zicem chestie) Dar au venit cativa! Si astfel, exact o "mana mutanta" de oameni(deci mai mult decat suficienti)am pornit in aventura noastra nocturna pe aleile luminate(si nu prea), dar extrem de atragatoare prin goliciunea lor, ale parcului. Ritm de pedalare sustinut, vartuos, aer placut-respirabil, parcul-tot numai al nostru, sentimentul ca antrenam cu folos si pricepere grupele de muschi pentru concursurile sau turele viitoare, arderea grasimilor, tonifierea muschilor, respiratia corecta, dorinta de a nu fi cu nimic mai prejos decat coechipierul de antrenament, atmosfera placuta, degajata, toate acestea se desfasurau cu o viteza ametitoare si concreta, sub atenta privire a omului de pe luna care ne incuraja tacut si neparcimonios. Dar Lapidar, iata si cateva Highlight-uri:

1. Andrei, varf de lance si aflat intr-o forma grozava(cred ca ia vitamine, cu pumnul:))), nestiind el prea bine topologia parcului, face cunostinta cu radacinile de copaci care strapung aleea intr-un punct al acesteia, cu o densitate si rautate demne de o cauza mai buna, si care il proiecteaza in inaltul cerului, mai ceva ca la un concurs de rodeo! In mod admirabil reuseste sa nu cada!(cred ca cineva acolo sus il iubeste:) Si ca si cand acest lucru nu ar fi fost suficient, tot Andrei, si tot mare viteaz(in sensul ca el era tot timpul primul), este protagonistul si urmatorului incident. Nefiind pus in tema(mea culpa, dar credeam ca stie parcul!!)de treaba cu scarile de la pod, cu acele gratare pe care se poate urca cu bicicleta, fiind si o zona cam deloc iluminata .. intra in plin in acele scari .. de Beton, si care nu aflasera ca lui Andrei i se mai spune si "Harry Potter"(glumesc, nu cred ca are vreo porecla, dar ar putea sa aiba de acum incolo :D). Imediat dupa lantul asta de ghinioane s-a linistit si Andrei al nostru. Dar nu Andrei a fost protagonistul noptii, titlul de ghinionistul absolut a revenit in mod destul de dureros altcuiva.

2. Event-ul asta ne-a prilejuit si intalnirea cu un tip de toata isprava, care ne-a fermecat pe loc cu accentul sau de ardelean, cu plasticitatea si siguranta discursului sau, cu naturaletea si calmul specifice motilor, si de ce nu, cu eruditia sa(si acum, spre deosebire de alte dati, nu sunt ironic)in ceea ce priveste cel putin doua dintre hobby-urile sale: bicicleta si fotografia. Un corporatist(cum singur se auto-defineste)care cauta sa fie prezent la cat mai multe concursuri de MTB, asta si daca timpul i-o permite, si care are cele mai noi gadgeturi pt bicicleta, un claxon care te surzeste pe loc, masca pt fata cu filtru hepa, etc, de ramai interzis de calitatea si diversitatea echipamentelor de care dispune, precum si de notiunile de psihologie canina si umana, pe care le joaca pe degete precum un prestidigitator de zile mari. Titel, ne-a facut o reala placere intalnirea cu tine!

3. Man down! Man down!! Saracu' Mircea, face el ce face si iar se ia la tranta, in modul cel mai absurd cu putinta, cu solul. Data trecuta, acum 2 ani, a intrat in plin intr-o rolleritza, in parc. Tipa s-a ridicat si si-a vazut de drum, prin parc, Mircea s-a ridicat si si-a vazut de drum .. spre spital! Fractura de cot, operatie, sarme, metal, durere! De atunci expresia "ma doare in cot" are cu totul o alta insemnatate pentru el, dupa cum lesne va puteti da seama. Iar noi faceam glume pe seama lui ca nu asta e cea mai buna modalitate sa faci rost de numarul de telefon al unei fete .. Intr-un final s-a reparat, dar dupa 1 an de exercitii de recuperare, si s-a mai ales si cu o nu prea sexy cicatrice la cot, ca amintire.
De data asta a reusit sa cada pe strada, linia de tramvai venindu-i de hac. L-am vazut cum a cazut. A cazut rau, am vazut cum a incercat sa faca tot posibilul sa nu cada pe cotul cu problema. Din fericire nu s-a lovit la cot, si nici la cap, dar a dat serios de pamant cu umarul, cu genunchiul si cu degetele. Concluziile doctorului: repaus pentru o vreme, mana in fasa pentru 6 zile, luxatie la deget, contuzie la umar si la genunchi. Destul de sifonat a iesit din toata povestea asta, din pacate! Acum, adio Geiger, n-o sa mai poata lua startul! Si el care astepta cu atata nerabdare concursul asta... M-am antrenat cu el in ultima saptamana, si aproape sigur ar fi reusit sa-si depaseasca performanta de anul trecut, dar ... cand e sa ai ghinion ... Eu l-am numit blestemul producatorilor de bere ... pentru ca eu si cu Andrei "am influlecat" cate o bere la final de antrenament, iar Mircea s-a abtinut! Lasand gluma la o parte, imi pare tare rau ca s-a accidentat, si intr-un mod atat de stupid, si-mi reprosez ca am tras de el sa vina la event. Acum imi dau seama ca ar fi fost cu mult mai castigat daca statea acasa. Asta e acum, mergem inainte! Insanatosire grabnica, Mircea!(sper sa nu-mi poarte pica, prea tare)

Una peste alta, lasand la o parte incidentul cu Mircea, datorat sinei de tramvai si neatentiei lui, consider ca a fost un eveniment interesant, util, un prim-test, un Bike night pilot. Stim ca nu e o idee rea in esenta si vom cauta sa mai venim cu astfel de propuneri de antrenamente nocturne in parcuri. Multumim tuturor celor care ne-au sustinut! Pe curand! :)

(Mircea, Mircea .. :( ..)

Ps. Interpretarea "stiintifica" a NBTS-ului pilot(cu multumiri speciale lui Andrei) : http://maps.google.com/maps/ms?msa=0&msid=208038950411301844156.0004aad4f050153e7c0da

4 comentarii:

  1. Mars ma si lasa-te de scris. fatalaule!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ups! Caine turbat la orizont! Mai bine trec pe trotuarul alaturat si-l las sa latre in continuare. Mi se pare inuman ca dupa ce ca are spume la gura sa mai dau si eu cu pietre in el.

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am avut rabdare sa citesc tot articolul, dar replica la acest comentariu mi se pare geniala :)
    Succes Nijk si... scrie, ca se vad progrese!


    Ganduri bune din tara de iasca!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hey, Lara! :) Tare dor mi-a fost de tine! :* Ma bucur de comentariul tau, cum m-as bucura de intalnirea cu un bun prieten din liceu, plecat peste hotare, si de care dau in amiaza mare, in centrul vechi. Ametiti de placerea surprizei revederii, ne luam cate o cafea, ragaz necesar si bucuros sa depanam despre timpul din urma. Iti multumesc pt comment! :*
    Ps. Nu te stiam atat de acida, incat sa-ti placa commentul meu! :P

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Loading...