luni, 22 august 2011

Eu mor intr-o zi cat altii muri-v-or in zece,
Ma topesc si m-afund in pamantul lemnos,
Curg rauri de ploaie, hotarate sa-nnece,
Amintirile negre din sufletu-mi ciung.

Blanda natura ma strange in brate,
Musafir nepoftit nu am fost chiar nicicand,
Susura raul in vale, dar aici intre nori este pace,
Si ploua marunt cu lacrimi de bronz si de lut.

Psihedelica ploaie, tu-mi aduci ogoire!
Imi alungi chiar si ultimul gand tulburat,
Ma-nvalui in sunet lacustric, de soapte,
Viata mi-o porti spre-nceputul curat.

Tot la fel a plouat si in ceasul in care,
Far's-o cer, far'de vina, nascutu-m-am eu,
Zana ploii cea buna ma prinse de mana,
Si imi dete in dar o penita cu har.

Imi mai prinse de mana si o sfoara de aur,
C-un mic inger duios sa ma aiba in paza,
Un sarut de smarald isi topi pe-a mea frunte,
Si-mi sopti descantecul de blestem si de dor.

Mai apoi ziua se schimba in scrum. Zana mea,
Disparand ca un blitz, intr-un nor alb de fum.
Bezna si frigul cuprinzand laolalta mica-ncapere,
Transforma totul in Umbre. Nelinisti. Tacere.

Mi-e frica! Un fum negru se insinueaza demonic,
Ma tulbur si tip, dar toti dorm, parca vrajiti,
Sunt morti oare toti, sau poate ca doar viseaza?!
O Intrebare care si astazi ma urmareste in timp.

"Dar vai, ce dulceata de prunc avem noi aici!"
Declama, mai mult pentru ea, volubila ursitoare cea rea,
Aparand, insotita de-un tamp, din dosul ungherului stramt.
"Noteaza, Taciune, intocmai dupa cum iti voi spune!"

"Copilul frumos cauta-v-om sa-l Sss.. ssul...ssslu..",
"Ahhhhh, blestemata Regina a Ploii, ai fost pe aici!",
Urla si lua foc, inciudata, pe loc cutremurandu-se toata,
Sagetand cu privirea pizmasa ingerasul bun, pazitor.

"TACIUNE... cutitul din os de vipera, ACUM!
Mai iute, mai iute, vezi bine, sunt tare grabita!
Descantecul trebui-acum ocolit, nu-i vreme de saga,
Limbajul codat al ploii mereu ma inneaca!"

"Asa..., bun! Si acum sa pornim la drum!
Sapte inimi spurcate impietrite in lapte,
Patru limbi buhaite strivite de dinte,
Doua pene de curca si un fir de naparca"

"O sira de capra, o blana de urs,
O mistrie de var aruncata sub jar,
Si-o piatra pretioasa, luciferic aleasa,
Toate cate am zis, la un loc sa imi fiti"

"Pasul sa-l potriviti, dansul sa mi-l gasiti"
Blestemul sa se porneasca, descantecul sa il topeasca!"
... Cam asa incanta, Hidosenia sa, Vrajitoarea,
Inmuindu-si cutitul de os in sange de sfinx gaunos.


....... (va spun, e dusa cu pluta vrajitoarea asta rea, pacat ca nu pot s-o omor, sunt prea mic! :))) deja prea multe strofe, simt cum incep sa va plictisesc!:P )

4 comentarii:

  1. Merci, merci! Sa vedem daca o sa merit si felicitari, mai am 1-2 strofe pana s-o termin, ma gandesc eu! Oricum mi-am facut un deserviciu postand-o, acum nu mai sunt la fel de conectat la ea ca inainte de postare. :((

    RăspundețiȘtergere
  2. Da .. sper! Oricum, de la precedentul comentariu am mai scris vreo 6 strofe! :D

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.