Iulia mea, Alba!

Cum mi-a venit ideea acestei postari? Simplu, in particular sunt si ...voyeur, amator ce-i drept! :)) Am spionat peretele(wall-ul) unei fete, si am vazut, ca prin gaura cheii, niste treburi la care am zis ca m-as califica! Nu stiu exact la ce v-ati fi asteptat sa gasiti in continuare, intre si printre randurile acestei postari, dar eu zic ca pe unii dintre voi am sa-i cam dezamagesc.
Cum am mai declarat-o si in alte randuri, nu premiul, cat competitia in sine este cea care ma atrage, dar eu sunt cel mai bucuros doar chiar si atunci cand pot sa-mi ofer o scuza buna ca sa ofer posteritatii o noua postare! :)) "Glumesc!" Este o provocare pentru mine sa ma pun in pielea unui primar de urbe importanta! Asa incat o sa raspund si eu provocarii lui Andrei "Makavelis" Dobra: "Astazi dau drumul unui concurs ce are ca premiu un weekend reusit intr-unul dintre cele mai frumoasa orase din Romania – Alba Iulia, cealalta capitala, orasul in care poti respira aerul istoriei. Ce trebuie sa faci? Sa scrii un post pe blog in care sa-mi dai cel putin trei idei de promovare a orasului Alba Iulia, cum crezi tu ca urbea din care va scriu poate ajunge in top 3 cele mai vizitate orase din Romania."

Asadar, cum intotdeauna am considerat ca sunt mult mai capabil decat majoritatea primarilor astora "onorifici" sau "stiintifico-fantastici"(cazul celui din urbea mea), a venit iata vremea sa-mi demonstrez, macar in cadrul unui exercitiu teoretico-imaginativ, capabilitatile mele de Prim Gospodar al Urbei. Sa zicem Alba Iulia, de asta data. Cum sunt o persoana decenta, democratica, deschisa dialogului si nu sufar de frustrari intelectualo-egoisto-obtuze, prea grave, primul meu pas, asta inca din perioada precandidaturii, ar fi sa-i rog pe locuitorii urbei, interesati de viitorul acesteia, sa ia parte la o serie de intalniri cu tema "Alba Iulia, orasul de maine al copiilor nostri", si in care sa purtam discutii si sa elaboram planuri de dezvoltare durabila si armonioasa a urbei noastre. Bun, in mod sigur o astfel de prima initiativa de bun-simt ne-ar ajuta sa ne diversificam, fundamentam si consolidam si mai puternic propriile noastre pareri.

1. Alba Iulia, oras istoric, oras-leagan al unitatii si independentei Poporului Roman. Orasul care respira istorie prin toti porii sai, acest oras trebuie perceput ca o Mecca a Romanilor, orice roman trebuind sa simta obligatia morala sa vina cel putin o data in vizita in acest oras maret, si sa paseasca prin locurile in care au pasit cu atata barbatie si onoare marii nostrii eroi ai neamului. Sa simta in suflet prezenta staruitoare si impozanta a lui Mihai Viteazul, fauritor de neam si tara, cutezanta lui Alexandru Ioan Cuza, maretia regilor Romaniei, si a atator altor figuri impresionante ale istoriei noastre, care si-au legat numele de acest maret oras. Acest oras trebuie sa fie vesnic in sarbatoare, acest oras trebuie sa fie o sarbatoare! Alba Iulia, oras bastion al genezei neamului, culturii si spiritualitatii poporului roman. Acest lucru ar trebui inoculat mai des in mintea tulbure a noilor generatii, dar aceasta este o discutie mai lunga!
2. Alba Iulia, orasul organizator al celui mai mare si important festival de dans si muzica populara din Europa. Un oras atat de frumos, si care ofera atatea exemple despre cum se poate conserva in modul cel mai fericit patrimoniul si traditia straveche, ar trebui sa fie promotorul unui astfel de eveniment cultural important de reverberatie europeana.
3. Alba Iulia, punct de referinta, alaturi de alte orase, al unor programe turistice oferite romanilor, dar si turistilor straini, sub denumirea "Descopera frumusetea istoriei romanilor", un program itinerar de 5-7 zile prin locurile pline de istorie ale Romaniei.
4. Alba Iulia, reper important pe harta taberelor de lucru ale artistilor. Sprijinirea artistilor din Romania sa vina in numar mare in Alba Iulia, si sa fructifice in cadrul operelor de arta, ceea ce orasul si imprejurimile acestuia au de oferit: insemnatatea istorica a locurilor, complexitatea si frumusetea naturii, puritatea filonului de roman mandru, si multe altele.
5. Alba Iulia, culturala. Locul primului Muzeu al figurilor de ceara din Romania, al vernisajelor, expozitiilor nationale si internationale, al spectacolelor de teatru, al muzeelor si galeriilor de arta.
6. Alba Iulia, avand deja acest pronuntat specific national-patriotic, as cauta sa-l leg si de altceva, complementar poate, dar nu kitchos. N-as cauta sa vopsesc bancile si pubelele in culorile drapelului. In schimb as incepe un program ambitios "Alba Iulia, orasul luminos al vitraliilor". As ruga cetatenii si i-as sprijini sa monteze vitralii la geamurile caselor lor, dar nu numai, in locurile cele mai vizibile, astfel incat tot trecatorul sa-si bucure privirea la vederea acelei palete de curcubeu magice. As avea ambitia ca Alba Iulia sa devina orasul cu cele mai multe vitralii din lume.
7. Alba Iulia, orasul romanticilor, orasul indragostitilor, orasul cu cea mai frumoasa fantana a dorintelor din Romania, pe care as construi-o intr-un parc, in centrul acestuia. Orasul cu cele mai multe artere pietonale din Romania, orasul cu cele mai multe cafenele si ceainarii, orasul sarbatoare al Romaniei. Orasul in care te intorci de fiecare data cu placere. Dupa modelul podului indragostitilor, din Verona, le-as propune tinerilor indragostiti sa-si faca juraminte de dragoste, pe care apoi sa le incatuseze simbolic, sub forma unui lacat, pe care sa-l prinda de "Balustrada Iubirii", asta ar fi un alt punct de atractie, alaturi de frumoasa fantana a dorintelor, in parcul orasului. Sa aiba si Romania, Orasul Indragostitilor! Chiar daca este vorba de o simbolistica, ea este una foarte puternica. Alba Iulia, Orasul de vis, de care auzi vorbindu-se intotdeauna cu admiratie si pasiune.
8. Alba Iulia, orasul bicicletelor. As incuraja prin toate mijloacele, folosirea bicicletei ca mijloc alternativ de deplasare in oras, asta prin forta exemplului personal, prin crearea de piste fezabile pentru biciclisti, prin popularizarea ciclismului in randul tinerilor, organizand competitii de country-cross.
9. Alba Iulia, primul oras din Romania unde sistemul de reciclarea a deseurilor este complet, cel mai ecologic oras din Romania.
10. Alba Iulia, orasul verde, vesnic indragostit, scaldat in razele filtrante ale soarelui cazute printre vitralii, orasul artistilor, orasul turistilor romani si straini pasionati de istorie, orasul cultural, dar mai ales orasul-simbol, unde romanii se simt binecuvantati de istorie si de Dumnezeu.

Ps. Acum poate ca as fi avut o sansa cu acest concurs, daca as fi dat un search pe google dupa metode "geniale" de promovare a unui oras, dar eu capos, cum ma stiti, m-am incapatanat sa scriu doar ce mi-a trecut mie prin minte, fara alte surse de inspiratie externa. Dar nu-i bai, eu sunt multumit de cat m-a dus capul! Simt ca ar mai fi trebuit spusa, macar o chestie geniala, dar cred ca nu-mi sunt proprii genialitatile, altfel nu inteleg de ce nu-mi trece prin minte!

Força Cumetrele 2.0!

Initial, ma hotarasem sa sustin echipa castigatoare, la acest Triathlon Challenge Mamaia 2011-sectiunea dedicata Bloggerilor, dar asta dintr-o intamplare. S-a nimerit sa aflu de acest concurs, de pe Facebook, de la unul dintre membrii echipei pe care o vad eu printre cele castigatoare, si atunci am empatizat cu echipa sa, prin simplul fapt ca eram membrii aceluiasi grup de biciclisti, dar si pentru ca aveam cateva hobby-uri in comun: bicicleta, muzica, chitara, blogosfera. Nu ma incanta atat premiul pus in joc, cat faptul ca atunci cand public o postare pe blog, sunt mereu in competitie cu mine insumi, cu celelalte postari ale mele de pe blog, iar intr-un final chiar cu obiectul muncii: cuvintele, carora incerc sa le gasesc alchimia potrivita in laboratorul mintii, astfel incat sa le castig o data in plus de partea mea, iar ele sa mi se predea neconditionat si recunoscatoare, sub forma unor propozitii, fraze, idei potrivit de seducatoare. Asadar, zis si facut, declick-ul producandu-se, a pornit valvataia de idei, un mic incendiu care s-a propagat cu repeziciune si care a mistuit totul in calea sa, pana chiar si efervescentul meu entuziasm initial. Delasarea si uitarea s-au asezat peste dorinta mea, de-a intra in galeria bloggerilor pentru acest concurs, mai abitir decat cenusa vulcanica a unui munte care erupe fara incetare. M-am culcat pe-o ureche, atat de tipic mie!
Dar toate astea pana azi! Ce s-a intamplat azi? Azi mi s-a aratat un semn. Azi am dat, ca din intamplare, pe Facebook, de o bloggerita, iar la o privire mai atenta am bagat de seama ca si ea este concurent la Triathlon Challenge Mamaia 2011. Pfoa, ca sa vezi ce mica e lumea, mi-am zis! Si asa m-am hotarat numaidecat sa-i fac o aroganta maxima si sa-i sustin echipa! Asadar, eu, Nicu Fermecatu' din Rahova alias Nijk, puradelu lu' Mercedesa si a lu' Orlando, sunt fanu' numaru' 1 la echipa Cumetrele 2.0 la Triathlon Challenge Mamaia 2011-sectiunea dedicata Bloggerilor, deoarece si pentru ca Elena Cîrîc este intransigenta si nu vrea sa ma primeste in grupul ei de bloggeri! Va dati seama ca ar muri dusmanii de oftica, deoarece as fi si Unicat, pentru ca aicea este vorba de un grup mai esclusivist, mai etilist, mai sukar, aici intri, manca-t-as intransigenta lu' matale, doar daca ai Blog si .. Sani! Blog am, si sani ... ce daca n-am ... suplinesc cu altceva! Mama Natura a fost darnica cu mine, manca-i-as ochisorii ei!! Deci este voe sa intru pentru o perioada limitata de timp, pentru ca intrunesc jumatate sau 1/2 dintre conditii, asta e punctul meu de vedere! Daca ar fi vorba de un abonament pe 1 an de zile, si ar fi sa fim corecti, ar trebui sa ma lase macar 6 luni sa stau acolo, laolalta cu toate bunaciunile acelea blogosferice...inchis...singur...deja-mi plang de mila... Pfoa, fratica ... m-a palit relevatia in moalele capului! Pai eu ma leg la cap fara ca sa ma doara?! M-am razgandit, NU MAI VREAU!! 182 de zile, 4368 de ore, 262080 de minute de Barfa, discutii despre zdrente, pms, cure de slabit, retete de prajiturit, etc. no way, Argentino! Pai si Superman, fraticu meu, cu nervii lui de otel, care e, si tot ar ajunge la balamuc. Daramite eu, un simplu puradeu'!

Ps. Bafta, fetelor! Si nu uitati, important e sa participi! Oricum sunteti niste invingatoare! :* Echipa Cumetrele 2.0: Liliana Mercan (inot) – Elena Ciric (bicicleta) – Claudia Sofron (alergare)

Ps2. Nenea, nenea, tanti Elena nu vrea sa-mi dea Accept la un banal friend request! :(( :P (later edit: gata, mi-a dat accept! :X nu-si mai are rost acest pasaj, rog adminul sa stearga Ps2, multumesc!)

Eu mor intr-o zi cat altii muri-v-or in zece,
Ma topesc si m-afund in pamantul lemnos,
Curg rauri de ploaie, hotarate sa-nnece,
Amintirile negre din sufletu-mi ciung.

Blanda natura ma strange in brate,
Musafir nepoftit nu am fost chiar nicicand,
Susura raul in vale, dar aici intre nori este pace,
Si ploua marunt cu lacrimi de bronz si de lut.

Psihedelica ploaie, tu-mi aduci ogoire!
Imi alungi chiar si ultimul gand tulburat,
Ma-nvalui in sunet lacustric, de soapte,
Viata mi-o porti spre-nceputul curat.

Tot la fel a plouat si in ceasul in care,
Far's-o cer, far'de vina, nascutu-m-am eu,
Zana ploii cea buna ma prinse de mana,
Si imi dete in dar o penita cu har.

Imi mai prinse de mana si o sfoara de aur,
C-un mic inger duios sa ma aiba in paza,
Un sarut de smarald isi topi pe-a mea frunte,
Si-mi sopti descantecul de blestem si de dor.

Mai apoi ziua se schimba in scrum. Zana mea,
Disparand ca un blitz, intr-un nor alb de fum.
Bezna si frigul cuprinzand laolalta mica-ncapere,
Transforma totul in Umbre. Nelinisti. Tacere.

Mi-e frica! Un fum negru se insinueaza demonic,
Ma tulbur si tip, dar toti dorm, parca vrajiti,
Sunt morti oare toti, sau poate ca doar viseaza?!
O Intrebare care si astazi ma urmareste in timp.

"Dar vai, ce dulceata de prunc avem noi aici!"
Declama, mai mult pentru ea, volubila ursitoare cea rea,
Aparand, insotita de-un tamp, din dosul ungherului stramt.
"Noteaza, Taciune, intocmai dupa cum iti voi spune!"

"Copilul frumos cauta-v-om sa-l Sss.. ssul...ssslu..",
"Ahhhhh, blestemata Regina a Ploii, ai fost pe aici!",
Urla si lua foc, inciudata, pe loc cutremurandu-se toata,
Sagetand cu privirea pizmasa ingerasul bun, pazitor.

"TACIUNE... cutitul din os de vipera, ACUM!
Mai iute, mai iute, vezi bine, sunt tare grabita!
Descantecul trebui-acum ocolit, nu-i vreme de saga,
Limbajul codat al ploii mereu ma inneaca!"

"Asa..., bun! Si acum sa pornim la drum!
Sapte inimi spurcate impietrite in lapte,
Patru limbi buhaite strivite de dinte,
Doua pene de curca si un fir de naparca"

"O sira de capra, o blana de urs,
O mistrie de var aruncata sub jar,
Si-o piatra pretioasa, luciferic aleasa,
Toate cate am zis, la un loc sa imi fiti"

"Pasul sa-l potriviti, dansul sa mi-l gasiti"
Blestemul sa se porneasca, descantecul sa il topeasca!"
... Cam asa incanta, Hidosenia sa, Vrajitoarea,
Inmuindu-si cutitul de os in sange de sfinx gaunos.


....... (va spun, e dusa cu pluta vrajitoarea asta rea, pacat ca nu pot s-o omor, sunt prea mic! :))) deja prea multe strofe, simt cum incep sa va plictisesc!:P )

Masa Critica(intre Utilitate si Futilitate)

Iata cateva motive pentru care eu NU pot participa la Masa Critica:

1. Nu-mi place spiritul de turma. Nu sunt dispus, pentru niste motive rizibile, sa renunt nici macar pentru o ora la independenta, la spiritul meu liber, si sa ma las contopit intr-o pasta amorfa. Inteleg perfect rostul revolutiilor, grevelor, miscarilor de protest si sensibilizare. Dar aici nu este vorba decat de un eveniment ieftin si inutil, un atentat pe doua roti la adresa Institutiei generice a Bunului-Simt Comun(careia unora dintre noi ne vine foarte greu sa-i trecem pragul, daramite s-o mai si absolvim!), un atentat la Siguranta si Fluiditatea Traficului, o aroganta cat un deficit impardonabil de educatie, ce se vrea, constient sau inconstient, facuta soferilor si pietonilor, dar in cele din urma o batjocura chiar la adresa lor, a participantilor la Masa Critica, pentru ca atunci cand nu ai respect pentru ceilalti, inseamna sa nu ai respect nici pentru tine. Avem de-a face, asadar, cu niste Robin Hood pe biciclete, un amalgam de iresponsabilitate, tupeism, teribilism, boemie frumoasa, imitatie, naivitate duioasa, care considera ca totul li se cuvine, si carora nu le pasa decat de plapuma lor. Dar totul se explica foarte simplu, daca luam in calcul, frustrarea acestora, a biciclistilor, care vor sa epateze in mod teribilist, sub forma unui grup, gasti, multimi colorate, pornite intr-un fel de mars al potentei, dar din care nu reusesc sa scoata in evidenta decat imaginea unui circ ieftin care-si plimba saltimbancii pe strada. Sa ne intelegem bine, eu nu ma opun acestui circ! Ca orice om, si eu am o slabiciune pentru grupurile umoristice de buna calitate. Acum nu spun ca Masa Critica nu poate deveni unul dintre ele intr-o buna zi, eu am toata increderea, intelegerea, si toleranta din lume pentru ei.

2. Nu-mi place ca prin rezultatul actiunilor mele, ceilalti sa aiba de suferit. Nu doresc sa aduc atingere libertatilor si drepturilor celorlalti, doar ca sa-mi ofer mie un moment de refulare a frustrarilor mele de biciclist, claxonat de masini, injurat de tampiti, muscat de caini, etc. Mi se pare abuziv, mitocanesc, marlanesc, o culme a egoismului si a prostiei sa-ti insusesti o intreaga banda de mers pe strada, sa tii blocate intersectiile, sa ingradesti libertatea de deplasare a pietonilor si soferilor, sa te joci cu nervii acestora! Cat de lipsit de bun-simt, cat de inconstient, cat de pervers, cat de iresponsabil trebuie sa fii sa ranjesti, constient sau nu, la gandul ca in felul acesta pedepsesti pe toata lumea pentru tot raul care ti s-a intamplat tie in viata! Poate sunt eu prea empatic cu soferii si pietonii, dar mi se pare prostesc sa incurci cu buna-stiinta, si intr-o zi de munca, traficul si asa infernal. Sau poate credeti ca veti primi aplauze si simpatie in schimb? Nu, nu va mai pacaliti singuri. Aduceti un foarte grav prejudiciu de imagine biciclistilor, nicidecum nu-i ajutati! Dragi Mowgli, Copii dezinhibati ai junglei, poate ca n-ati realizat pana in acest moment, dar va gasiti intr-un oras, cu niste reguli care sa ne tina putin mai departe de anarhie! Prin marsurile voastre ilegale, imorale, iresponsabile, nu realizati nimic altceva decat sa atrageti antipatia tuturor(soferi, pietoni, politisti, etc) invrajbind lumea impotriva biciclistilor, asadar din toate motivele voastre frumoase se alege exact praful. Cautati metode mai de bun-simt sa promovati mersul pe bicicleta, iar daca nu le gasiti, dati copy/paste de afara, precum ati facut cu Masa Critica! Ahhh, de 2-3 ori pe an, de ziua mondiala a bicicletei, de ziua lantului de la bicicleta, de ziua internationala a spitei, asa mai merge sa blocam toata Romania cu bicicletele! Dar nu toata-ziua buna-ziua!

3. Nu simt nevoia sa fiu popular, nu tin sa ma vada cineva anume, nu tin sa-mi arat noua bicicleta, noul costum de biciclist, noul parfum, nu vreau sa agat, nu vreau sa fiu agatat, nu vreau sa flirtez printre biciclete, nu vreau sa fiu spiritual, nu vreau sa epatez, nu vreau sa fiu etichetat drept teribilist, nu vreau sa fiu buricul pamantului, etc.

Nu, Masa Critica nu e pentru mine! Bine, asta nu e nicio pierdere, nici pentru mine, nici pentru Masa Critica! Apoi mai Pot sa Banuiesc doar, ca o buna parte dintre participantii la Masa Critica sunt de buna credinta, fiinte copilaroase carora li se pare seducatoare ideea de gasca, spiritul de turma fiind pana la urma ceva firesc oamenilor, iata deci, circumstante atenuante! :)


Si pentru ca nu-mi place sa fiu ipocrit, as avea totusi si un motiv, unul singur si destul de nerealist, pentru care mi-as calca pe inima sa vin la genul asta de manifestare, dar este un motiv cu adevarat personal, imposibil, pueril, si inutil, si care vizeaza o persoana care nu merita, si pentru care flirtul este o filosofie de viata, si deja am spus totul, nu?! Asta e tot, si-mi cer scuze daca s-a simtit cineva ofensat de cele spuse de mine mai sus! Sper sa ramanem prieteni in continuare! :)

Ps. Am cautat zilele acestea sa ma gandesc la o imagine plastica care sa oglindeasca aceasta adunare pestrita, si am ramas cu gandul la o Omida Teribilisto-Colorata. Sa-mi ceri sa particip la Masa Critica e ca si cand m-ai invita la un spectacol de manele, ti-as multumi frumos de invitatie si ti-as raspunde ca as fi venit cu mare drag, atata doar ca nu este tocmai genul meu. :)

Night Bike in Tineretului (Patania cu Mircea)

S-a intamplat si prima editie de Night Bike Training Session, o idee generoasa si suficient de seducatoare, care mi s-a revelat ca fiind atat necesara cat si utila, si pe care am incercat s-o pun in practica impreuna cu prietenul si vecinul de bloc, Andrei. Si cum ideile bune(asta ca sa fiu foarte modest si sa folosesc doar un indulcitor slab caloric:)))izvorate din mintea cuiva care pozeaza in arogant si inabordabil nu sunt intotdeauna o binecuvantare pentru lumea din jur, iata ca am avut parte de un Night Bike Failing Session in toata regula. Glumesc! Nu ma asteptam la o participare masiva, dar ce spun eu masiva .. nu ma asteptam sa vina cineva! Ora tarzie, ziua neinspirat aleasa(in timpul saptamanii), fasia extrem de ingusta a publicului-tinta caruia ne-am adresat, handicapul reprezentat de asocierea putin popularelor noastre nume cu lista organizatorilor, criticile venite din partea Gurului(cu G, sper ca se intelege!)Biciclismului, acest profesor emerit, reper interesant si valoros al urbei noastre, inegalabilul, inexorabilul, incoruptibilul, imprevizibilul, inamovibilul, irecuperabilul, the one and only, Chuck Norris-ul biciclismului bucurestean ..... LEEEEEEEGSTRONG!(un fel de var primar cu Armstrong, dar la o scara 1:5000000), toate astea si inca altele, au avut darul sa tina lumea departe de acest eveniment.(suna cam pretentios eveniment, sa-i zicem chestie) Dar au venit cativa! Si astfel, exact o "mana mutanta" de oameni(deci mai mult decat suficienti)am pornit in aventura noastra nocturna pe aleile luminate(si nu prea), dar extrem de atragatoare prin goliciunea lor, ale parcului. Ritm de pedalare sustinut, vartuos, aer placut-respirabil, parcul-tot numai al nostru, sentimentul ca antrenam cu folos si pricepere grupele de muschi pentru concursurile sau turele viitoare, arderea grasimilor, tonifierea muschilor, respiratia corecta, dorinta de a nu fi cu nimic mai prejos decat coechipierul de antrenament, atmosfera placuta, degajata, toate acestea se desfasurau cu o viteza ametitoare si concreta, sub atenta privire a omului de pe luna care ne incuraja tacut si neparcimonios. Dar Lapidar, iata si cateva Highlight-uri:

1. Andrei, varf de lance si aflat intr-o forma grozava(cred ca ia vitamine, cu pumnul:))), nestiind el prea bine topologia parcului, face cunostinta cu radacinile de copaci care strapung aleea intr-un punct al acesteia, cu o densitate si rautate demne de o cauza mai buna, si care il proiecteaza in inaltul cerului, mai ceva ca la un concurs de rodeo! In mod admirabil reuseste sa nu cada!(cred ca cineva acolo sus il iubeste:) Si ca si cand acest lucru nu ar fi fost suficient, tot Andrei, si tot mare viteaz(in sensul ca el era tot timpul primul), este protagonistul si urmatorului incident. Nefiind pus in tema(mea culpa, dar credeam ca stie parcul!!)de treaba cu scarile de la pod, cu acele gratare pe care se poate urca cu bicicleta, fiind si o zona cam deloc iluminata .. intra in plin in acele scari .. de Beton, si care nu aflasera ca lui Andrei i se mai spune si "Harry Potter"(glumesc, nu cred ca are vreo porecla, dar ar putea sa aiba de acum incolo :D). Imediat dupa lantul asta de ghinioane s-a linistit si Andrei al nostru. Dar nu Andrei a fost protagonistul noptii, titlul de ghinionistul absolut a revenit in mod destul de dureros altcuiva.

2. Event-ul asta ne-a prilejuit si intalnirea cu un tip de toata isprava, care ne-a fermecat pe loc cu accentul sau de ardelean, cu plasticitatea si siguranta discursului sau, cu naturaletea si calmul specifice motilor, si de ce nu, cu eruditia sa(si acum, spre deosebire de alte dati, nu sunt ironic)in ceea ce priveste cel putin doua dintre hobby-urile sale: bicicleta si fotografia. Un corporatist(cum singur se auto-defineste)care cauta sa fie prezent la cat mai multe concursuri de MTB, asta si daca timpul i-o permite, si care are cele mai noi gadgeturi pt bicicleta, un claxon care te surzeste pe loc, masca pt fata cu filtru hepa, etc, de ramai interzis de calitatea si diversitatea echipamentelor de care dispune, precum si de notiunile de psihologie canina si umana, pe care le joaca pe degete precum un prestidigitator de zile mari. Titel, ne-a facut o reala placere intalnirea cu tine!

3. Man down! Man down!! Saracu' Mircea, face el ce face si iar se ia la tranta, in modul cel mai absurd cu putinta, cu solul. Data trecuta, acum 2 ani, a intrat in plin intr-o rolleritza, in parc. Tipa s-a ridicat si si-a vazut de drum, prin parc, Mircea s-a ridicat si si-a vazut de drum .. spre spital! Fractura de cot, operatie, sarme, metal, durere! De atunci expresia "ma doare in cot" are cu totul o alta insemnatate pentru el, dupa cum lesne va puteti da seama. Iar noi faceam glume pe seama lui ca nu asta e cea mai buna modalitate sa faci rost de numarul de telefon al unei fete .. Intr-un final s-a reparat, dar dupa 1 an de exercitii de recuperare, si s-a mai ales si cu o nu prea sexy cicatrice la cot, ca amintire.
De data asta a reusit sa cada pe strada, linia de tramvai venindu-i de hac. L-am vazut cum a cazut. A cazut rau, am vazut cum a incercat sa faca tot posibilul sa nu cada pe cotul cu problema. Din fericire nu s-a lovit la cot, si nici la cap, dar a dat serios de pamant cu umarul, cu genunchiul si cu degetele. Concluziile doctorului: repaus pentru o vreme, mana in fasa pentru 6 zile, luxatie la deget, contuzie la umar si la genunchi. Destul de sifonat a iesit din toata povestea asta, din pacate! Acum, adio Geiger, n-o sa mai poata lua startul! Si el care astepta cu atata nerabdare concursul asta... M-am antrenat cu el in ultima saptamana, si aproape sigur ar fi reusit sa-si depaseasca performanta de anul trecut, dar ... cand e sa ai ghinion ... Eu l-am numit blestemul producatorilor de bere ... pentru ca eu si cu Andrei "am influlecat" cate o bere la final de antrenament, iar Mircea s-a abtinut! Lasand gluma la o parte, imi pare tare rau ca s-a accidentat, si intr-un mod atat de stupid, si-mi reprosez ca am tras de el sa vina la event. Acum imi dau seama ca ar fi fost cu mult mai castigat daca statea acasa. Asta e acum, mergem inainte! Insanatosire grabnica, Mircea!(sper sa nu-mi poarte pica, prea tare)

Una peste alta, lasand la o parte incidentul cu Mircea, datorat sinei de tramvai si neatentiei lui, consider ca a fost un eveniment interesant, util, un prim-test, un Bike night pilot. Stim ca nu e o idee rea in esenta si vom cauta sa mai venim cu astfel de propuneri de antrenamente nocturne in parcuri. Multumim tuturor celor care ne-au sustinut! Pe curand! :)

(Mircea, Mircea .. :( ..)

Ps. Interpretarea "stiintifica" a NBTS-ului pilot(cu multumiri speciale lui Andrei) : http://maps.google.com/maps/ms?msa=0&msid=208038950411301844156.0004aad4f050153e7c0da

Reflectii la ceas tarziu de noapte

In clipa asta, cred ca singura persoana din lume pentru care as renunta la ateism este Laura Szasz. Dar nu in urma vreunui santaj, sau mai stiu eu ce. Din cu totul alte motive...

Atunci cand esti foarte sigur de un lucru, cand esti convins de adevarul sau intrinsec, tot atunci se nasc si cele mai adanci indoieli cu privire la acel adevar. Incep sa cred ca adevarul absolut nu este la indemana muritorilor, nimeni n-ar reusi sa-l priveasca in fata, lumina lui ne-ar orbi pe loc.

Gandurile si actiunile noastre sunt calauzite de nevoile, trebuintele, aspiratiile si visele noastre. Omul Este un circuit complex cu multe variabile si necunoscute, uitati de sabloane si teorii, e posibil sa va dea cu virgula!

For all the times, When you're running out of answers, the only reasonable one left is Love!

When you're in doubt and full of sorrow, i think probably the best way to get through is to see yourself as a fallen angel that is falling in love.(it may look that i'm trying to do this, but it might not be realistic, or how Ane Brun would say:"it's hard to be safe, it's difficult to be happy" on "Changing the seasons" song)

Poate ca as fi bun de filosof, daca as reusi sa inlatur din minte certitudinea ca as fi fost cu mult mai potrivit sa fiu fotbalist. Pe bune! :)) Lasa, fac eu o postare pe blog! :) Nb!

Macabru de Sapantza

"Inimioara zbuciumata" a iubit si el o fata.
Fata, fiinta complicata cu mansarda mobilata,
Nu-l iubea, nici nu-l ura, ii era mila cumva.
Azi asa, maine la fel, Nicu-al nostru nu-i de fier,
Sucomba in chip ciudat, intr-o miercuri pe-nserat.

Azi au dat cu substante halucinogene in parc, pt tantari! Azi am fost in parc cu bicicleta. Niciun tantar, dar o groaza de Yetii

Aroganta maxima de care as fi in stare, in cadrul unui concurs de mountain bike, ar fi asta .. (dar mai bine ii las pe comentatorii de la fata locului sa va prezinte evenimentele, nu vreau sa fiu acuzat de subiectivism!) : "Iata doamnelor si domnilor, dupa mai bine de 4 ore de la startul cursei, se zareste si primul concurent care se apropie de linia de sosire! Castigatorul nostru poarta numarul de concurs 2(doi), si se numeste %&$%&(neinteligibil), ... mai verifica o data(soptesc agitati comentatorii intre ei) .. Lasati-ne sa mai verificam inca o data ... DA, va reconfirmam .. este vorba de o MARE SURPRIZA, concurentul se afla la PRIMA sa participare la acest maraton!!! Incredibil !!! Ne intrebam cu totii ce s-a intamplat cu favoritii cursei, dar mai ales cine este acest "@#ntila" ?!?! Concurentul se afla la mai putin de 20 metri de finish, nimeni in spatele lui! DAR .. acesta incetineste inexplicabil, acesta OPRESTE(?!??!), ne intrebam cu totii ce s-a intamplat, ne rugam sa nu fie vb de o problema medicala, va reamintim ca la editia de anul trecut un concurent a suferit un infarct si a decedat, murind! Dar nu este cazul si anul acesta, concurentul pare vesel si increzator, coboara de pe bicicleta si .. ASTA-I CULMEA !!!! O ia pe langa bicicleta catre linia de sosire, saluta publicul, glumeste cu el, bea apa, face poze!!!(sa va mai zic ca se opreste si sa dea un autograf, ar fi prea mult , nu ? :))) INCREDIBIL, ce maniera obraznica, sfidatoare, cat de arogant poti sa fii sa faci una ca asta! Ma intreb ce prevad regulamentele pt o astfel de batjocura la adresa adversarilor de concurs! Rusinos! Doar un bucurestean putea sa faca asta, RUSINOS!! Huoooo! HUOOO!!" :)))) (da, ce sa zic, cam dusi cu capul comentatorii astia ai mei! Si rasisti pe deasupra!! :))))

Ce bine era pe vremea Inchizitiei! Toata lumea dona, bancile de sange erau toate pline!

Offf! Unde sunt zilele alea bune, de altadata, ale bisericii, cand ardeau pe rug pe oricine, asa dupa bunul lor plac? O adevarata "epoca de aur" trebuie sa fi fost, comertul cu lemne de foc era infloritor, minti "luminate" cautau sa inventeze noi instrumente de tortura, totul era arbitrar si simplu! Rosteai ca omori in numele "Domnului", si focul cuprindea lacom pielea "necredinciosului", satarul despica firesc si cu precizie capul ereticului, totul era providential, un serviciu de ecarisaj pus in slujba "Domnului". Era atat de simplu sa fii un mic dumnezeu pe atunci, incat nici nu aveai nevoie de calificare. Aceasta se obtinea la locul de munca ... singurul criteriu: sa-ti placa sa ucizi! Dar daca "necredinciosii" si familiile acestora se mai revoltau cateodata pentru nedreptatea ce li se facea(detaliul asta cu pierderea vietii), ei bine, in schimb Domnul nu se revolta niciodata, el era multumit, mainile lui erau mereu pline de sange clocotit.

In zilele noastre s-a ramolit rau de tot aceasta institutie, a ajuns doar o umbra palida, cadaverica a ceea ce a fost candva. Pacat de ea, parea de viitor .. poate ca mi-ar fi placut sa fiu cioclu! Haine negre, muzica gotica, masca precum a lui Zoro, exact genul meu! :)) Era o asa mare placere, voluptate, lumea chiar era pasionata sa omoare in vremurile alea ... nu ca in ziua de azi, cand oamenii si-au pierdut tot entuziasmul. Nu mai sunt deceleratii de altadata! Cred ca "de vina" pentru asta se cheama ca poate fi Umanizarea(barbar spus, cenzura instinctelor animalice, constientizarea a ceea ce este bun si rau dintr-o perspectiva a bunului-simt universal) si Desteptarea(dezvoltarea inteligentei)

Sau poate ca eram noi mai prostuti pe vremea aia, si am permis unei maini de oameni sa ne incatuseze cu doctrina lor, sa ne tortureze si sa ne omoare cu instrumentele Inchizitiei? Astazi ma simt mai norocos, astazi i-am castigat de partea noastra, ii mituim : le finantam catedrale megalomanice, bisericile cata frunza-cata iarba, un intreg aparat propagandistic(care intre noi fie vb, nu-si prea face treaba bine!), ce sa mai, le dam si pielea de pe noi, numa' sa fie bine, sa puna si ei o vorba buna acolo in cer pentru noi, cand se trag ei de sireturi cu Al-Mare, la adapostul unui pahar de vin. Acesta-i spiritul vremurilor in care traim, Toleranta! Nu conteaza ca nu-s spitale, scoli, bani de medicamente, bani de mancare, etc, important e ca avem biserici. Sa aud vreodata vreun fanatic d-asta religios ca se plange ca nu are de niciunele, pai o sa iau o caramida din biserica de la coltul strazii, si inainte sa-i dau in cap cu ea(metaforic vorbind! desi...) o sa-l indemn sa ia o gura din caramida asta sfiintita, pt ca ea se va transforma in peste si vin la contactul cu papilele sale gustativo-bigotiste.

Bine, inca 1000 de ani si ne vom destepta si noi, sper! Zic 1000 dar ma gandesc ca sunt suficienti si 100 de ani, biserica si religia sunt in picaj liber! Minciunile lor nu mai starnesc interesul nici macar copiilor de tata! Nu mai reusesc sa induioseze pe nimeni. Vine din urma arhetipul inteligentei colective a lumii, cu toate descoperirile stiintei, care deja de ani buni ofera raspunsuri alternative si credibile pentru toata minciuna indrugata de biserica. Voi, habotnici, fanatici religiosi, nu va mai amagiti, acceptati ca religia si biserica sunt puse in sfarsit la locul lor meritat, la umbra stalpului infamiei. Toata lumea o ocoleste, toata lumea se rusineaza cu ea. Este doar o chestiune de clipe(raportandu-ne la gigantul timp cosmic)pana cand aceasta pata neagra din istoria omenirii isi va da ultima suflare.

Live and let live

Dragii mei, ati iubit vreodata pe cineva intr-atat de mult incat sa declarati razboi propriei voastre persoane, propriului vostru egoism? Sa le dovediti in lupta, si sa puneti astfel, fericirea celuilalt inaintea propriei voastre fericiri? Asta chiar daca ar presupune sa pierdeti pt totdeauna acea persoana de langa voi? Sacrilegiu, sacrificiu, nebunie fara margini, etc. fiecare dintre voi ar putea sa vina cu propria sa definitie cu privire la o astfel de abordare brutala a problematicii fericirii. Eu pot sa banuiesc doar, ca ai nevoie de o doza importanta de altruism si intelepciune ca sa pleci pe drumul asta curajos al implicitei metamorfoze spirituale.
(Auto-suficientza, egocentricitate mascata ori la vedere, tentacula parsiva implantata in propriul-meu-amor, ai fost excomunicata, nu mai esti bine-venita pe meleagurile aflate in posesiunea mintii si vointei mele! Piei materie gelatinoasa care ai supt seva acestui nefericit, hranindu-ti lacomia, lasandu-l singur, prada intunericului. Dispari, si ia-ti si mantaua neagra sa-ti tina de urat. Ridica valul umbrelor de pe ochii lui, reda-i albul ochilor, cruta-i vederea, ai facut si asa destul rau!)
Eu n-am sa inteleg niciodata acele persoane care decreteaza sec, de la inaltimea sufletelor lor minuscule, ca ele nu au iubit pe nimeni, niciodata ... In mod normal as incerca sa fug de genul asta de oameni, pe care mi-i inchipui ori prea nebuni, ori prea mincinosi. Persoana mea nu debordeaza nici de prea mult altruism, nici de prea multa inteligenta, sunt mai banal chiar decat acoperisul de paie al unui zgarie nor din Manhattan, sau poate tot la fel de folositor ca un robot de bucatarie in mainile oamenilor epocii de piatra(putina auto-ironie, ca sa raman in echilibru fragil), dar cu toate astea, am momentele mele rare de clar-viziune a lucrurilor, dupa cum NU se poate deduce din cele ce urmeaza :

Stii, desi te-am iubit, ma vad acum prins intr-o hora muta, absurda, desfasurata intr-o atmosfera rece de continuu priveghi. Ma tin de mana cu Neputinta, Regretul, Incertitudinea, si alti cativa carora le lipsesc tag-name-urile, dar care-mi zambesc generos, precum niste varcolaci, cu caninii la vedere. Ma macina o intrebare: Si daca n-am luptat niciodata suficient de mult pentru tine? Mereu m-am imbufnat, mi-am luat jucariile si am dat bir cu fugitii inca de la primele obstacole, pt ca mai apoi sa te rog sa ma ierti, sa ma primesti inapoi sub aripa prieteniei tale. Iar lucrul acesta l-am repetat de cateva ori, mi te-am rupt de la suflet pt ca nu ma iubeai, iar apoi din cale afara de nefericit cautam intelegerea, iertarea si iubirea ta. Si baietii pot fi suparaciosi! Stiu ca nu-s demn sa fiu iubitul tau, iar un simplu prieten nu ma pricep sa fiu, am incercat, dar fara succes! Sunt un Miki care ti-a adus numai batai de cap, si din cand in cand(atunci cand supararea mi-a intunecat mintea) niste jigniri nemeritate. I'm a bad looser, now i know that! As mai fi avut atatea sa iti spun, lucruri frumoase pe care doar tu sa le auzi, pt ca doar tu le meriti, pt ca doar tu esti importanta, pt ca orice as face gandul meu bun se intoarce la tine, precum un porumbel voiajor pe care candva amandoi l-am adoptat, dar pe care doar eu il mai hranesc astazi, cu franturi de amintire vie si speranta desarta. Mi-ar placea sa realizezi intr-o zi cat de mult ai insemnat pt mine, si inca mai insemni! Nu stiu la cine ar trebui sa ma rog sa ne dea mai multa minte. Si nici cui, tie sau mie ?! Imi pare rau pt ca n-am stiut sa fiu mai intelegator, mai rezonabil, e drept, nu ma pricep deloc la fete! Imi este dor de tine, intotdeauna mi-a fost! Si de Oana imi este foarte dor!

N-ai sa-mi raspunzi, dar banuiesc ca merit asta! Esti fata pe care am iubit-o cel mai mult de pana acum in viata mea, si mi se pare corect sa platesc pt acest lucru. Fericirea imi este refuzata in mod constant, fuge de mine de parca ar concura la proba de 100 de metri garduri de la Olimpida, fuge de rupe pamantul. De cateva ori m-a palmuit, dar a avut grija sa nu dea prea tare, iar dulceata caldurii de pe chipul meu s-a evaporat cu o viteza mult prea mare. Vreau sa stii ca nu sunt suparat pe tine, te pot intelege, e viata ta, fericirea ta. Mi-ai oferit sansa sa te fac sa te indragostesti de mine, iar eu am dat-o in bara. Am ratat cu poarta goala, ca sa fac o analogie cu un sport tare drag tie. Asa e in viata, ca si in fotbal! Spun mereu ca eu nu regret nimic in viata, dar uite ca nu-i chiar asa! Regret ca s-a sfarsit astfel prietenia noastra, mi-as fi dorit sa reusesc sa te fac sa intelegi ca dragostea mea pt tine era mai puternica decat orice pe lumea asta. M-ai fi iubit poate si tu, mi-e greu sa cred ca cineva care m-ar cunoaste cu adevarat, nu ar reusi sa ma iubeasca(dar poate ca sunt prea vanitos cand spun asta). Ce ma fac daca o sa te intalnesc vreodata pe strada? Care dintre noi isi va feri primul privirea? Ai sa poti auzi tropotul inimii mele, sfarseala din corpul meu, dezintegrarea fiintei mele, valul de regrete dureroase? Nu-ti cer nimic, pt mine a fost o placere sa te cunosc si sa fiu indragostit de tine si daca as putea s-o iau de la inceput, as face-o fara pic de tagada! Stiu ca nu ai sa-mi mai vb niciodata, si asta doare! Sper sa-mi gasesc linistea sufleteasca intr-o buna zi, vorba unor comentarii de pe blog! Amin !

Imi dau pana si eu seama ca n-am niciun drept sa reapar asa cand mi se nazare mie, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Eu singur, cu manuta mea m-am trecut pe lista naufragiatilor, a disparutilor, iar acum ma intorc, precum o fantoma, sa bantui lumea .... nu prea se cade! Cred ca te cunosc suficient de bine incat sa-mi dau seama ca m-ai iertat pt toate lucrurile urate pe care, pe nedrept, ti le-am spus. Dar pe de alta parte, simt ca nu-ti doresti ca eu sa mai am in vreun fel de-a face cu viata ta. Sunt un capitol inchis, ciudat, dar chiar asa ma simt, un capitol inchis intr-o carte veche, legata si zavorata intr-un cufar. As putea incerca sa strig(cred ca asta e noima mesajelor astea), dar stiu ca nu vei dori sa ma auzi, si e firesc! Cine vrea sa reinvie mereu si mereu o fantoma? Nu pari genul care sa iubeasca fantomele, asa ca te inteleg daca o sa alegi sa-ti vezi de prezent si de viitorul tau stralucit, si sa lasi in seama unor cosmaruri anumite fantome. Am ales sa te cred, cand mi-ai zis ca nu ai vrut niciodata sa ma faci sa sufar. Eu singur am ales sa ma las sa sufar, pt ca nu stiu o alta cale si poate pt ca merit asta. E oarecum dulce-acrisor, purificator si inaltator sentimentul ca suferi din dragoste. Mi se pare cel mai bun mod de autopedepsire, cel mai potrivit, cel mai desavarsit. Daca merit vreo pedeapsa pt vreun pacat, atunci aleg sa sufar din dragoste, iar daca asta n-o sa ma omoare ... restul de suferinte vor fi joaca de copil.

Rabdarea ta are si ea o limita, iar eu am incalcat-o in cateva randuri; ultima oara mi-a fost fatala. Ai dreptate sa nu mai apleci urechea la vorbele mele, cu cat sunt mai sincere cu atat par mai goale si fara sens. Te-am pierdut pt totdeauna de asta data, sau poate ca nu te-am meritat niciodata! Am sa pastrez toate amintirile placute in legatura cu tine, doar ele merita pastrate. Esti o fata deosebita, am stiut-o intotdeauna, dar n-am avut inteligenta necesara sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale. Drama vietii mele : gramada de neuroni lenesi din capul meu a reusit sa-i corupa si pe ceilalti 2-3, mai sprinteni, ca e superfluu sa faca pe eroii. Te-am iubit, si voi continua sa ma gandesc la tine, pt ca oricum, tu ai devenit parte din mine. Poate intr-o buna zi vom vorbi din nou, cand imi vei fi iertat toate derapajele mele, toata gelozia si prostia care m-au impins catre un suicid emotional. T UV-esc! Mi-e dor de voi!

Iarta-ma ca te-am deranjat, n-am crezut vreodata ca am s-o mai fac, dar ... nu e niciodata usor sau suficient sa pui o bariera cu semnul "Uit-o, nu-i de nasul tau!" si sa te astepti ca asta sa rezolve totul, ca am sa uit ca mi-ai fost candva draga. Iti multumesc pt clipele minunate petrecute impreuna(cred ca ti-am mai spus asta), cred ca am stiut inca de atunci ca intre noi totul s-a terminat, cu toate astea nu-s surprins ca eu inca tin la tine, si nici tu nu ar trebui sa fii. Desigur, asa am consimtit amandoi, ca asa este mai bine sa nu ne mai vorbim niciodata ... Mi-as fi dorit sa fiu si eu la fel de puternic ca tine, in materie de gestionat sentimentele, dar nu-s! Pt mine era ceva firesc sa fiu indragostit de tine, chiar si atunci cand credeam ca te urasc, de fapt eu tot te iubeam. Singura alinare pe care o gasesc, ar fi aceea ca-mi dau seama ca meriti pe cineva mult mai bun decat mine. Iti doresc tot binele din lume si-mi doresc sa fii fericita! (stiu ca lucrurile astea mi le doresti si tu) Ma simt mult mai bine acum dupa "spovedania asta", intotdeauna m-am simtit foarte atasat de tine, iti multumesc ca ai fost atat de buna cu mine!

"Durerea isi schimbase culoarea, se mutase in spectrul tamaduirii" (John Updike - Centaurul)

Ps. Ati urmarit o abordare masochista a unei etape din viata mea. Dati-mi fericirea pe mana, si am s-o fardez in chip de clovn care rade cu un ochi si plange cu celalalt. Dar daca, vorba unui geniu al literaturii universale, Marin Preda, in Delirul ... (cu aproximatie, citez..) .. "daca am lasat fericirea sa treaca pe langa noi, si nu am schitat nici cel mai marunt gest pentru a o retine?" (sigur nu era asa citatul, dar sper ca se intelege macar ideea care transpare din el)
Sa ne intelegem, Oana este cea mai buna prietena a Roxanei. Iar ca tabloul sa fie de un absurd absolut, tin sa reafirm ca Roxana n-a fost niciodata iubita mea, doar cel mult o prietena.

Moin/Tchüss (1)

In goana mea (in)voluntara dupa experiente de viata cat mai diverse si mai pline de invataminte, soarta mi-a calauzit pasii, de asta data, in Germania. A fost suficient un telefon, o voce mieroasa, niste promisiuni, o stare general-prosta a mea, determinata de niste neplaceri pe plan sentimental, dar si "profesional", si, iata-ma in pragul usii cu bagajele facute, pregatit pentru un drum de 40 de ore cu autocarul, pana la Hamburg. Aveam nevoie sa plec pentru o vreme, iar oferta asta de munca a venit cum nu se putea mai bine, remuneratia era si ea, una corecta, multumitoare. Asadar n-am mai stat prea mult pe ganduri si imediat dupa Paste m-am prezentat la noul loc de munca, o pizzerie din nordul germaniei, pe malul marii baltice, intr-un satuc foarte cochet. Era pentru a doua oara, cand, patronul, un sicilian la 40 si ceva de ani, stabilit de multi ani in Germania, ma chema sa lucrez la el. Prima oara, acum 3 ani, am strabatut jumatate de europa cu trenul, din nordul italiei pana-n nordul germaniei, pentru ca dupa doua saptamani sa strabat o alta jumatate de europa(si tot cu trenul), din germania in romania. Chipurile, nu putea sa-mi faca acte, iar eu credul, l-am crezut, in afara de asta mi s-a parut ca a existat si o antipatie reciproca, desi eu nu am obiceiul sa antipatizez persoanele decat dupa modul lor de a se comporta, deci putem presupune ca nu s-a purtat intocmai frumos cu mine, dar cine mai tinea minte acum toate aspectele astea, trecusera 3 ani de zile, iar eu incerc sa retin doar partile pozitive (si foarte rau fac, pentru ca astfel nu reusesc sa trag niciodata nicio invatatura ..) Amintirea oarecum neplacuta a primei mele descalecari in Germania nu m-a impiedicat sa revin asadar in aceasta frumoasa tara, plecand din romania cu o atitudine pozitiva, cu pofta de munca si de adaptare, cu mici atentii pt noua mea "familie adoptiva"! Urma sa-mi petrec urmatoarele 4-5 luni departe de casa, de familie, de prieteni, dar nu si de limba romana, deoarece italianul mi-a zis ca mai sunt romani acolo care lucreaza la el, deci premize bune sa ma adaptez mai usor la noul loc de munca, ce poate fi mai perfect! Really, what could get wrong ?!

Senectute

Reprezinti apusul unei zile, dar si a unei vieti,
Conglomerat de viscere, livid si fantomatic.
Prin ochii-ti lipsa sondez pana-n strafundul negurilor tale,
Sunt ganduri glaciare ce-ti misca aproape neinsufletita-ti frunte,
Iscoditori, serpii vicleni, doar ei iti mai aluneca prin vene,
Veninul lor te-a mistuit deja, clepsidra ta e aproape goala
Sunt ultimele fire de nisip, un ultim recital, un ultim rol
Pe scena vietii tale, o piesa in care joci, doar actul final.
Mai ai o ora, si apoi, vei fi cuprins de un fior de gheata,
O alergie stranie la viata, c-un categoric cinic rezultat.

Norvispinbeu

Priviti-va 'dar sufletul in zare,
Gonind printre petalele de soare
Cuibarit intre vis si placere,
Bucuros c-a scapat de durere.

Mi-ar fi placut sa fiu un nor,
Sirag de perle calator,
Sa-ndemn tot omul la visare,
Sa-l smulg din carapacea care,
Incet dar sigur il sufoca,
Concret si cinic il disloca,
Din misticismul lumii sacre,
Limbaj prolific, plin de soapte.

Mi-ar fi placut sa fiu un vis,
Un coltisor de paradis,
Nimic eclectic, totul clar,
O oaza, un munte autumnal,
Chiar si-un ocean dezinhibat,
Cu pesti, meduze si corali,
Ondine capricioase gri,
Pe insule portocalii.

Mi-ar fi placut sa fiu un spin,
Armura verde a unui trandafir,
Conditie 'ntr-un fel ingrata:
O arma alba-ntunecata.
Din inertie apoi as fi pornit razboi,
Cu degetele lumii vechi si noi,
Si inerent s-ar fi iscat un lac,
De-un rosu viu ne-nduplecat.

Mi-ar fi placut sa fiu un curcubeu,
Agrafa prinsa pe tampla cerului tau,
Spectacol magic de lumina si culoare,
Aflat sub spectrul ploii trecatoare.

"I'd love to be one of those colorful early summer days
When everybody is happy that you came
Everybody smiles back at you as soon as your eyes cross their eyes" (Elisa Toffoli)

Le Touche

Mi-e inima adanc impovarata de dulcea-ti amintire
Si amarnic tot picura dintr-insa suspine grele si un dor curat.
Sagalnic gand hulpav sa-ncerc abrupt sa mi te mai alung din minte
De acum, nevolnicia-mi este soata, vointa-mi muribund corp decantat de viata
Ma simt neputincios, orbit de-a fulgilor solida consistenta.

Nu-s fulgi obisnuiti, nici magici nu-s, nimic n-au sfant in ei,
Nici nu coboara alene, ca-ntr-un tango, pornit de sus, din stele,
Nu-s albi, imaculati, sunt impregnati cu obida, minciuna, rusine si noroi;
Dospiti de-o minte prea necoapta, sarmanii fulgi, nu poarta o vina anume;
Crescut-au nefiresc de asprii, precum nisipul pe-obrazul unei lucide simtiri.

Cernuti sunt ei de mana ta, ce poarta inca pecetea culpei de-a te fi iubit,
Si imi asum esecul dovedit al dorului ce-a fost sadit, dar n-a rodit;
Tagaduiam ca in desert e cu putinta s-aduc solemne rugi acelui soare
Sa am puterea sa iubesc petale negre imbracate-n diafane zale,
Mirajul tau ma-ndeamna, odata-n plus, sa uit pe unde-am ratacit cararea.

Solemna ti-e tacerea, si-n modul cel mai sincer incerc sa-ti dau dreptate,
Nu am pretentia c-am insemnat ceva mai mult decat un palid semn de carte,
Uitat, intr-un final, "din intamplare" in cosul de gunoi a unei zi de sarbatoare,
Oricum, gasesc si acum ca magistrala interpretarea ta de odinioara,
Nimic nu a lasat sa se-ntrevada, ca voi primi cadou, in inima ... o spada.

Si culmea, cu toate astea,
Nu-i chip de impacare,
N-o vrei nici tu, nici eu,
Nici soarta, dupa cum se pare ...

Gabriela

Nu v-am povestit niciodata despre ea, dar am sa incerc s-o fac acum, la modul foarte serios si obiectiv(deci o sa iasa taman pe dos). Ne stim de relativ putina vreme, din toamna anului 2008, cand eu m-am repatriat din panicata italie, cuprinsa de spaima raspandirii crizei economice importate din fucking-america; inainte putin de asta, eu incercandu-mi timid norocul si prin germania, unde visul meu - sa spal vase intr-o pizzerie din nordul extrem, aproape de fiordurile marii nordului - a fost prematur spulberat, dupa numai doua saptamani de clabuc, de catre mafiotul sicilian, patronul cosmeliei cu pricina. Asadar, satul de pribegie m-am suit in primul tren cu destinatia acasa(bine, au fost vreo 5 trenuri, vreo 33 de ore de drum, vreo jumatate de europa strabatuta cu trenul, dar intr-un final am ajuns teafar in bucuresti)si, deprimat de experienta europeana, nesatisfacatoare, avuta in campul muncii, mi-am reluat vechiul jobless de internaut.
Cam asa(anxios precum un dalmatian cu pete de exuberanta si voiosie semi-docte, scapat din coltii unor fiare turbate)am intalnit-o pe Gabriela, pe un site de socializare, unde am purtat un dialog extrem de placut despre carti, filme, fotbal, si atatea altele. A fost o conversatie agreabila, naturala, intre doi oameni care tineau sa-si omoare plictiseala astfel. Ea a avut mai apoi, ceea ce cred ca se poate numi un feeling in ceea ce ma priveste si m-a banuit ca as putea fi o persoana cu care se poate discuta in termenii cei mai firesti despre cultura, despre viata in general(unde eu, de la "inaltimea" proaspetei mele experiente dobandite peste hotare imi imaginam ca am foarte multe de spus), si uite asa s-au infiripat discutii pe messenger, care au "degenerat" intr-o prietenie sincera si curata, care dureaza si in zilele noastre, si care are la baza sentimentul de respect reciproc pe care ni-l purtam unul-altuia. Sunt tare mandru de prietenia pe care Gabriela mi-o arata, si-i sunt recunoascator ca am gasit in ea o prietena atat de buna, entuziasmul a fost atat de mare, incat, in mod oficial ea a devenit, de mai multa vreme, confidenta mea! In general am incredere in oameni, eu inca nadajduiesc ca oamenii sunt in esenta buni, iar Gabriela este un bun exemplu de OM. Am incredere in ea!(spre exemplu, i-as incredinta pin-ul cardului sau testamentul spre a-mi duce la buna indeplinire ultima dorinta) Dar cine este Gabriela?

Incercati sa va imaginati o fata aflata intr-o librarie, si, in ceafa careia, suflandu-i indeaproape, Florin Piersic Jr. este bulversat de gratia-nonsalanta cu care ea se misca printre copacii prefacuti in pagini de carte. Acesta ii cauta privirea, ii urmareste gesturile, isi doreste vecinatatea ei, apucandu-se sa rasfoiasca distrat cartile pe care ea le lasa din mana. Ar putea sa fie orice, frumusetea ei, parfumul ei, ochii sau poate parul ei. Florin este visator si incearca sa-si stapaneasca emotiile, dar in acelasi timp vrea sa transmita clar mesajul - e ceva cu acesta faptura, care-l inspira, am fi tentati chiar sa credem ca e un inceput de dragoste la prima vedere. Dar trebuia sa fie si un dar ... Cand si cand ii mai raspunde monosilabic, fara niciun chef domnisoarei blonde care-l insotea, trimitand-o cand dupa una, cand dupa alta, doar sa-l scuteasca de prezenta-i inoportuna inca o vreme.
Si-a amintit! Inima i-a saltat navalnic in piept cand privirea ei a intalnit privirea lui, si pret de cateva secunde si-au sustinut privirea unul-altuia, de parca au derulat in memorie amintiri stiute doar de ei.

Da, ea este Gabriela. O fata foarte frumoasa, pasionata de lectura si sport, o fata desteapta si altruista(i-am propus sa-mi ofere si mie o facultate, din cele doua pe care le-a absolvit ea la stat, sa am si eu una, si, bucuroasa a acceptat numaidecat), o fata de-o naturalete nemaipomenita, un simt al umorului contagios, o fata cu un job extrem de important, o fata care conduce masini nemtesti cu multi cai putere, si, care a ramas totusi cu picioarele pe pamant si se indruma in viata dupa principii si seturi de valori foarte sanatoase. Cu toate astea ea nu este perfecta, nu nu, nicio sansa! Vorbeste cu mine, deci de aici tragem concluzia ca este doar aproape perfecta!
Stiu exact la ce va ganditi, daca exista o astfel de fata, cum se face ca de ea nu m-am indragostit inca?
Ei bine, cand eram pe punctul de a ma indragosti de ea, deci la doar cinci minute dupa ce am inceput sa vorbim pentru prima oara(glumesc, desigur, trecusera zece minute), ei bine, fara sa apuc eu s-o intreb mi-a spus clar, fara echivoc ca are un iubit si ca este foarte fericita. Pe undeva am simtit ca a spus-o si cu o oarecare teama, pentru ca exista si varianta ca eu sa ma ridic de la masa virtuala de dialog si sa plec(tocmai cand se obisnuise cu mine), dar n-am facut-o, si ma felicit pentru asta! Am inteles asta, intotdeauna inteleg asta si niciodata nu mi-am propus vreodata sa fiu eu vreun casanova care destrama iubiri, casnicii sau mai stiu eu ce! Iata deci ca sinceritatea ei de la inceput a fost un bun liant pentru inchegarea unei frumoase prietenii. Mi-ar placea sa existe mai multe fete precum Gabriela in lumea asta, ar fi o lume mult mai buna, mai sincera, mai frumoasa.

Ps. Gabriela si cu mine incercam "un experiment" zilele acestea, amandoi citim aceeasi carte(cella serghi - panza de paianjen)iar apoi o vom comenta, fiecare din perspectiva sa. Ma amuza si intriga acest demers, sper sa ma descurc.
V-am vorbit despre Gabriela in termeni dulci, admirativi, dar cei care ma cunosc stiu ca nu am obiceiul sa fac complimente gratuite, eu fiind mai degraba un tip taciturn decat unul prietenos. Asadar tot ce am spus mai sus despre Gabi izvoraste din convingerea mea intrinseca legata de ea, si nu-i nicidecum un simplu exercitiu literar.

La multi ani!

2010, dragul de el! Un an cat o poveste imposibila de dragoste dintre un "copil prostut"(cum ar spune ea) si o fata insensibila la incercarile celui dintai de a-i cuceri inima. Un inger(credeam pe atunci, acum nu mai sunt chiar asa de sigur)cu numele de ...,iar acum, spre finalul anului, redus doar la o simpla initiala, dar chiar si asa, dureroasa. Mi-a placut anul asta, in primul rand pentru ca am fost extrem de indragostit de R. O fata obisnuita, normala, fara pretentii de fotomodel sau aere de diva de dorobanti. O sumedenie de emotii irepetabile traite la cea mai mare intensitate, pe care le consider cel mai minunat si valoros lucru din lume. Asadar pot sa spun ca sunt tare norocos ca am avut sansa sa traiesc toate momentele astea minunate, carora le-am consacrat, cand m-am simtit inspirat, ici-colo cate o postare reprezentativa. Nu-i deloc complicat sa te indragostesti. Daca nu stiti cum se procedeaza va pot lamuri eu intr-o clipa, deja cred ca pot sa-mi iau doctoratul in astfel de problematici. Iata : se ia una bucata fata, se pune in centrul preocuparilor tale zilnice, i se atribuie apriori calitatea de cea mai minunata fiinta din lume, la vederea careia simti cum ti se umple inima de bucurie si in preajma careia te porti, involuntar, extrem de incurcat si aiurit. Ajungi astfel sa te gandesti zilnic, in fiecare secunda, la ea, si reusesti sa zambesti singur, spre mirarea indiferenta a oamenilor din jur, care totusi, preventiv, te ocolesc la cel putin doi pasi distanta. Uneori se intampla sa ne aruncam cu capul inainte, sa uitam sa ne lasam o marja de eroare, sa plonjam fara nicio masura de siguranta in mijlocul unei furtuni starnite de o emotie uriasa, deci sa reusim sa ne indragostim pana peste cap. Poate, de cine nu trebuie, si astfel, incetul cu incetul alte sentimente, mai putin nobile pot pune stapanire pe sufletul nostru, metamorfozandu-ne, schimbandu-ne bunele obiceiuri, devenind mai paranoici, mai atenti cu astfel de investitii de nobile sentimente pe viitor. Romanticii, naivi irecuperabili cu tendinte idealisto-masochiste, printre care poate ca ma numar si eu, nu ne invatam minte niciodata, si, plini de incredere si surazatori o luam iar si iar de la capat, convinsi fiind ca oricate greutati "ar binevoi" soarta sa ne puna-n carca, noi nu avem dreptul sa modificam din temelii tot ceea ce este bun si frumos in noi, altii pot s-o faca, e problema lor! Cel mai important, dupa parerea mea, este sa nu regreti niciodata nimic! Si daca n-a fost sa fie ... asta e! Poate o sa fie mai cu noroc data viitoare! Fac eu pe grozavul acum, dar niciodata nu e asa usor sa nu pui pasiune in tot ceea ce faci si sa nu ti se para ca traiesti o adevarata drama, atunci cand lucrurile o iau razna, poate din cauza ta, poate a celuilalt... Dar destul despre mine, nu vreau sa monopolizez discutia ! :)) 

Printre celelalte "mari realizari" ale mele pe anul asta mi se pare demn de amintit ca am reusit sa-mi iau carnetul de sofer, in conditiile in care nu ma vedeam vreodata sofand, nu intelegeam cum fac masinile de nu intra una in alta pe strada. Unde mai pui ca l-am luat din prima, atat sala, unde m-am dus cu gandul ca o sa pic, si uite ca n-a fost asa, cat si traseul. Apoi ar mai fi si blogul asta, tare ma bucur ca am avut initiativa sa-l deschid, imi mai spun si eu gandurile, si, incet incet poate o sa ajung la o filosofie de viata pornind de la blogul asta, ar fi o chestie! Pana una-alta mi-a fost destul de folositor pe plan personal, am reusit sa-mi concentrez energiile creatoare in cadrul unor postari, unele mai nervoase, altele, dimpotriva, pline de dragoste, dar intotdeauna sincere, poate si asta sa fie unul dintre motivele pentru care blogul a suscitat un oarecare interes din partea sexului frumos. Lucru care nu poate decat sa ma bucure, pentru ca in fond mi-am dorit sa bucur si ochii altor privitori, poate ca intr-o mica masura am reusit asta, si sper sa-mi iasa si in continuare, dar totul depinde de inspiratie. Deocamdata, sincer, inca n-am regasit-o, dar poate ca nu o caut eu unde trebuie ! :P

Tin sa va multumesc din suflet tuturor acelora care ati urmarit postarile mele pana la acest moment, sper ca aveti deja un pic sentimentul familiar ca ne cunoastem, chiar daca poate ca nu ne-am vazut niciodata. Va multumesc pentru criticile, aprecierile si comentariile voastre care au insotit postarile mele de-a lungul anului. Sincer, n-as fi crezut vreodata ca in afara de mine vor fi si altii care vor citi pe aici.(sau poate ca nici nu sunt .. rubrica de comentarii spune totul :))) Deci, pentru un elev de media 6-7 la limba si literatura romana eu zic ca m-am descurcat onorabil. Va multumesc asadar pentru ragazul de a fi poposit un pic si pe acest blog, si-mi exprim speranta ca am fost o gazda buna.

Va doresc sa aveti parte de sanatate de fier, dragoste sincera si-ndestulatoare, lumina in suflete, noroc din plin si toata fericirea din lume sa va bata la usa. Zambiti mai des, viata e prea frumoasa sa va ramana indiferenta, fiti mai buni, mai altruisti, daruiti iubire si cadouri fara sa asteptati ceva in schimb. Un chip luminos este un chip frumos, iar lumina porneste din sufletul vostru, cu cat este mai curat cu atat este mai bine.

La multi ani! Sa va mearga toate din plin in Noul An!

(Ne)lamuriri necesare

Cum adica ati apelat la serviciul "lost and found" pentru a ma afla?  Sigur nu-mi jucati un renghi? Eu, in tot timpul asta, am fost aici, langa voi!  La fel de umil, fortificat intr-un cocon de tacere vinovata, o masa amorfa de ganduri negre care-si asteapta, non-beligeranta, ploaia purificatoare s-o vindece de pustulele-i scabroase. Intr-o zi as putea incerca sa visez cum ploua cu stropi reci de gheata, lame ascutite care-ti lasa pielea brazdata de caldute siroaie, molcome revarsari de smoala, cu pretentie candva de lava vulcanica. 

Gata, stiu! Masca de sticla de Murano e de vina!(vom incerca si vom reusi, asadar, sa dam vina pe ea!) Am o masca noua, deci nu-i de mirare ca nu m-ati mai putut recunoaste pe strada! Este o minunata creatie a mesterilor sticlari venetieni, iar eu am luat-o de la un arlechin care a parut foarte bucuros sa scape de ea. Este de culoare argintie cu reflexe sidefii si albastre, si(curios lucru!) mi pare ca aud valurile marii spargandu-se de stanci, in momentul cand o apropii de fata. Lucru straniu, cu siguranta! Dar ceva mult mai infricosator in legatura cu aceasta masca nu am apucat inca sa va spun ... 

Dar, inainte de asta, pentru ca cineva m-a intrebat daca o mai iubesc pe R ... Da, inca am sentimente si amintiri puternice ce ma leaga de ea. Cred totusi ca cel mai bun raspuns va poate fi sugerat de playlistul meu, in special de primele trei melodii din el.  Asadar media versurilor primelor trei melodii de pe playlist reprezinta punctul meu de vedere la momentul acesta in legatura cu ... Deci ne-am luat amandoi judecatorul cel mai impartial din lume, vom lasa Timpul sa hotarasca pentru noi! 

Ps1 : Poate ca tu ai dreptate, dar n-am acum forta sa-ti recunosc asta. Poate ca intr-o buna zi ... cand sufletul imi va fi inundat de lumina soarelui de primavara, de cantecul randunelelor neobosite, de mirosul teilor infloriti ... de ce nu !? Pana atunci voi continua sa ma gandesc la tine ca la un miraj indepartat, pana cand profetia se va adeveri ,"and this memory will fade away and die", iar noi doi va parea ca nu ne-am cunoscut niciodata.

Ce chestie! Citatul tau favorit mi se potriveste acum ca o manusa! N-as fi banuit vreodata lucrul asta!

Ps2. Pentru ca pare sa nu se inteleaga niciodata suficient de clar din postarile mele, ma vad nevoit s-o afirm acum, aici, tare si raspicat: Eu si R. n-am fost niciodata iubiti, am fost cel mult amici, poate prieteni! Si pentru ca gusturile(nu doar muzicale)se schimba cu timpul, acestea erau cele trei melodii la vremea acestei postari : James Blunt - Love Love Love; Natalie Imbruglia - Want; Elisa Toffoli - Rainbow.

Eu, insolitul

Ieri a plouat mai toata ziua, cand mai tare, cand mai incet, asa ca am luat hotararea sa fiu o data in plus in nerand cu lumea si sa merg la munca ... pe bicicleta ... zis si facut, mi-am tras pantalonii scurti de biciclist pe mine, m-am mai uitat inca o data pe geam .. apa era tot acolo, apa .. adica baltile, ploua marunt .. hai ca am noroc mi-am zis, stai sa vezi ca n-o sa fie chiar asa de rau pe cat imi imaginam eu .. o iau pe trotuar, lipa-lipa, ajung eu intr-un final! Ma vede maica-mea(care tocmai venise de afara) isi face cruce si cu stanga si cu dreapta, imi zice ca-mi desumfla rotile daca nu-mi bag mintile in cap, pana la urma eu accept sa-mi iau o pereche de pantaloni lungi pe mine si ea inchide ochii la noua mea nebunie. Afara acceptabil, ploua nu foarte rau, asa ca am pornit cu zambetul pe buze la drum si am mers asa defiland de fericire cam juma de drum(20 de minute), moment in care a inceput sa se inteteasca ploaia .. ups! Baltile s-au transformat in lacuri, picaturile de ploaie imi siroiau de acum in voie pe fata secandu-mi bucuria de-a merge prin ploaie .. ploaia asta neprietenoasa de s-a pornit n-o mai intelegeam! Ajung eu intr-un final la munca, ud din cap pana-n picioare ... expresiile colegilor .. de nepretuit ! :))  Ochi largi cascati, zambete zeflemitoare, contrariati si uimiti se lanseaza intr-o serie de comentarii : "las-o draqului nicule, si pe vremea asta cu bicicleta ?", "nicule, uite aici 2 lei sa ai de metrou data viitoare!", "nicule,  au functionat stergatoarele?", "nu esti sanatos nicule!", "nicule, ne-ai dezamagit la faza asta" .. N-am mai avut puterea sa ma apar .. adidasii plini cu apa, hainele ude, totul ud de pe mine imi spuneau ca mai bine tac si-nghit glumitele lor! Asta e ... m-am cam riscat cu bicla pe vreme asta, dar nu-i nimic, iau echinaceea .. e momentul sa vad daca e buna de ceva, n-ar trebui sa racesc, zic si eu! Ma schimb in salopeta de munca si uite ca se duce si noaptea asta, iar ziua ce aduce ? ... exact, Ploaie! Acum chiar turna binisor, m-am echipat corespunzator ..mi-am lasat pantalonii scurti pe mine de data asta, colegii mi-au sugerat sa-mi infoliez adidasii, picioarele , eventual sa ma infoliez cu totul  ... (am niste colegi foarte glumeti ...) Si am iesit, asa senin, sa sfidez vantul rece, ploaia caineasca de afara, bunul-simt, care-mi spunea pana si mie ca asta nu e tocmai vreme de mers cu bicla! Deja nu-mi mai imaginam comentariile celor de pe strada, oameni "normali" cu umbrele, pelerine de ploaie, oameni ca la carte, sau a celor din masini, adapostiti la caldurica, deja imi ziceam singur : "frate, ce nebun sunt!","nu, asta nu e sport extrem, e inconstienta extrema", "hai ca nu-mi mai ridic privirea la chipurile oamenilor ca sigur o sa ma descumpaneasca si mai tare", "ce narod sunt, vai cata apa am in adidasi in momentul asta, ma paste o raceala serioasa!","am sa postez aventura asta a mea lacustra pe blog, poate-mi amintesc data viitoare s-o iau cu metroul!", "pfff, parca vad ca din prea mare uimire fata de nebunu pe bicicleta, o tipa aflata in masina o sa uite sa calce frana la timp si tamponeaza masina din fata ei .. " Si uite asa, tinand-o numai intr-un raliu prin ploaia care n-a contenit o secunda, prin uriasele intinderi de apa baltita, prada a dezaprobatoarelor priviri a oamenilor ce se luptau sa-si tina umbrelele cat mai integre(datorita vantului), mai pe trotuar, mai pe strada am reusit sa ajung cu bine din punctul A in punctul B! Desigur, nici ieri si nici azi n-am intalnit picior de biciclist pe strada. Asta ma face pe mine un soi de .. unicat? :)) Propun sa discutam mai multe despre vaditul meu caracter auto-distructiv de-ndata ce voi intelege mai bine cartea de psihanaliza de care m-am apucat. Ud leaorca, cu 2 litri de apa in adidasi, mi-am lepada hainele si m-am bagat la un dus cald, o echinaceea, iar acum la somn ! Vorbim cand ma trezesc ... pariu ca nu racesc ?! 

Videoclipuri favorite

1. Zucchero - Wonderful Life 

2. Blur - Good Song

3. Nickelback - Savin' Me

4. Blur - Coffee and tv

5. Radiohead - Street Spirit (Fade Out)

6. R.E.M. - Everybody Hurts

7. Damien Rice - 9 Crimes

Un citat

"Tacerea ta imi impune. Ceea ce ai tacut, inteleg. Si tac tot ceea ce tu n-ai priceput. " Cella Serghi

La inceput nu cuprindeam intelesul acestor cuvinte, dar a avut cineva grija ca eu sa-nvat greutatea fiecarui cuvant din citatul de mai sus. Zi de zi, ceas de ceas ...  Iar acum, ce sa fac, mi-am insusit si eu citatul ei preferat.  

Sor-mea si ciocolata capcana

Maine e ziua de nastere a scumpei mele surori, Nicoleta-Marguta. Eu ii spun mai simplu .. Marga! N-as putea sa-i zic vreodata Nicoleta .. 4 silabe, ma lasi .. e ca si cand mi-ai cere sa invat poezia Luceafarul pe de rost! 

Zilele astea a fost un adevarat zbir, mobilizandu-ne pe toti cu mic cu mare sa-i renovam apartamentul in care o sa se mute azi-maine, schimbandu-si asadar statutul de chirias cu cel de datornic pe viata la banca, bine, ea si iubitul ei! 

Eu mai sunt cunoscut si pentru insusirea naiva ca sunt intotdeauna ultimul care afla cate un lucru. Sunt ultimul care afla ca fata de care m-am indragostit are de fapt iubit, ultimul care afla ca frat-miu anuleaza nunta din senin, cu doar 1 luna inainte, doar pentru ca s-a indragostit de o alta fata, ultimul care afla ca a iesit pe piata o ciocolata cu aroma de ... ardei iute !!! :)) 

Vine frumusica de sor-mea pe la mine cu tunsoarea ei de baietica, pisicoasa, suspect de zambitoare, inarmata cu o ciocolata Heidi :X .. am facut eu repede legatura .. "La Multi Ani, sor-meo ! Ahhh, cioco ce bine, exact de ce aveam nevoie, sa vina momentul dulce al zilei ca numai praf am inghit azi de la peretii apartamentului tau! Cat pot sa iau, pot sa iau mai multa ?"

Imi rupe ea generoasa aproape juma de ciocolata, moa ... perfect, Heidi stiu ca e foarte buna, am vazut eu ca avea ceva rosu pe ambalaj, deci Heidi amaruie cu zmeura, hmm, parca am mai mancat d-asta si mi-a placut la nebunie! Perfect! Rup o bucata si o var cu pofta in gura, o plimb de colo pana colo plescaind pe alocuri de placere .. sor-mea cu ochii pe mine, toata numai un zambet .." Ehhh, cum e, iti place ?", ma intreaba ea de colo nevinovata, abtinandu-se cu greu sa n-o bufneasca rasul. "Hmm , buna buna !!" zic eu, si totodata incep sa stramb putin din gura .. un gust sarat fusese detectat de papilele mele gustative, "Hmmm, ciocolata amaruie, tre sa ma astept sa fie si ceva amarui pe acolo .. dar lasa ca acum dau de zmeura aia si o sa fie super!", ma incurajam eu singur. Sor-mea nu-mi scapa din vedere nicio strambatura, "Ehhh, ce gust are, e buna ?" Eu: "Pai .. e cam sarata, ai pus ceva sare pe ea ? Si ... piper ? Si .. ce naiba e asta Margo! Are un gust oribil !! E expirata ? Cahhh !!!" Am mai molfait o vreme la ea .. sare, si ceva picant si ciocolata, ciudatenia naturii de ciocolata !!! Mi-a facut-o sor-mea !! A ras cu gura pana la urechi de strambaturile si comentariile mele. Am clatit 5 minute gura sa scap de gustul ala oribil de sare de mare si chilly .. cam asta continea "ciocolata mea amaruie cu zmeura"  Ti-o platesc eu Margo! 

La multi ani, Sor-meo! :* Love You! 

Balada lui Cornel

"Hac! Pardon! ... cred ca deja m-am imbatat"

Gandea serios Cornel Vasat zambindu-si siesi incruntat 

"Chiar nu gasesc ca sunt un tip superficial!"

"Dan Negru insusi mi-a zis ca sunt oricum dar nu banal"

"... Si zau ca nu-nteleg ceva : de ce va tot mirati asa!?" 

"De ce?"

Statea compact si gangurea, Vasat Cornel, "Beizadea",

Trantit in luxuriantul sau Corvette, cu sapca-n cap si mainile pe piept,

Iar ochii tinta la oglinda, de un rosu fad, cam prespalat, 

Aposi, laptosi si melancolici priveau spre chipu-i tulburat.

Si un mare semn se isca 'dara, o umbra clara de-ndoiala,

De nesat.

Iubita lui, fata lui "stim noi cui" i-a reprosat asa-ntr-o doara,

Ca-i prea semet, chiar arogant cu lumea de pe-afara,

Ca are o minte de copil obraznic si-i rasfatat ca nimeni altul,

Ca nu doreste sa invete lucruri noi, ca de exemplu : Saltul,

De la statutul de burlac convins la cel de sot si tata.

V-ati prins ?

De la o vreme lumea toata parca-l priveste cu 'ntristare,

Cu totii si-au cam pierdut rabdarea si asta-l doare cel mai tare, 

Nu-i mai ajunge un sac de vorbe bune, si-ar vrea cumva sa-ncerce,

Entuziasmul celor mai vii ca el sa-l fure, sau macar sa-nvete ...

El doar din inertie mai respira, oare ?

Intrebare!

..... mai urmeaza 

Dimineata

"Frumos ne mai miroase pielea in dimineata aceasta"

Mi-o spui chiar tu, deci nu doar eu gandesc asa ...!

Ma lasi sa-ti sorb privirea,

Nu vreau, nu pot, nu stiu sa-mi infranez pornirea,

De a-ti spune o data in plus, in soapta, "Te iubesc!"

Azi toate simturile mele parca au luat-o razna,

Un mic conflict spontan de-ndata s-a pornit,

Si fratricid se acuza o pleoapa si o buza

Care din ele prima pe tine te-au gasit.

As incerca sa-ti spun ceva, dar mintea mi-este goala,

Un gol adanc acum ne-ncearca pe-amandoi,

Bratele tale calde surprind corect momentul,

Si umplu nesfioase putinul spatiu dintre noi.

Ne-mbratisam cu prima raza de lumina care ne bate-n geam,

Parem mareti, iar eu iti fur o sarutare lunga,

Primesc dojana ta, un nou sarut in palma stanga,

Noi ne iubim, si totu-i cat se poate de firesc.

Camera-ntreaga se umple de culoare si parfum,

E atata dragoste ce zace neconsumata-n noi,

Oprim iar Timpul, diluand incet secunda,

Sunt ore-ntregi de acu-nainte de pace si razboi . 

 

..... ?

CLS

Imi face mare placere sa va anunt ca in uma unei examinari atente, juriul a hotarat ca urmatorul comentariu sa fie declarat Comentariul Lunii Septembrie : 

"L. spunea... 

Un exemplar rar...Ascultator,talentat si foarte pur sufleteste .. Cititi-l,simte ce scrie ...
Si mai ales iubiti-l..merita...;)
17 septembrie 2010, 16:25"

Comentariul a fost publicat la subsolul postarii "Fata cu zodiile (partea a doua)" de catre L. (o fata sper ! adica sigur o fata  :P ) . Asadar, castigatoarea este rugata sa-mi lase datele de contact pentru a-si putea revendica Premiul ! Premiu la care m-am gandit ar putea fi : o cafea la Starbucks, o invitatie la teatru, etc ! Dar bine, ramane sa mai vorbim  .. deocamdata, din pacate, eu nu pot fi o companie prea placuta(cos' I am so emotional unavailable right now and my heart is out of order for the moment!) , dar dupa ce-mi va trece penitenta, doliul sentimental pe care mi l-am impus, si daca L. va mai fi inca dispusa sa-si ridice premiul .. cu cea mai mare placere stam si la mai multe cafele !! 

Ps : Astfel de comentarii placute sa tot auzi ... dar daca va mai spun ca L. este o tipa misto care vorbeste limbajul astrelor, asadar un astrolog care mi-a facut mie onoarea sa-mi faca o astrograma, deci vorbeste in cunostinta de cauza despre mine in comentariul ei de mai sus ! :D  Si voi care ati crezut ca e vorba doar de o amabilitate gratuita... :)  Thx L. ! Vorbim ! :*

Viata, definitie

Am si eu o definitie personala, nu atotcuprinzatoare insa, pentru Viata ! O definitie anti-misogina a vietii omului de rand, obisnuit, sa vad daca-mi iese .. 

Din punctul meu de vedere, Viata este o scurta calatorie pe care un Om o intreprinde incercand sa relationeze cu semenii sai. Se naste fara nicio intrebare, creste si se dezvolta apoi direct proportional cu numarul de intrebari pe care incepe sa si le puna, si la care incearca sa-si raspunda, iar la final moare fara sa aibe certitudinea de a fi gasit intotdeauna raspunsul potrivit la intrebarile importante care l-au macinat toata viata. Viata este locul de intalnire a doua suflete pereche, iar pana acolo este o succesiune de intamplari si cautari generate de sexul opus. Eu, de exemplu, printre altele, ma pot caracteriza si ca fiind rezultatul interactiunii mele cu diferitele fete care mi-au iesit in cale, toate speciale in felul lor, majoritatea extraordinare. Am invatat, invat si voi mai avea multe de invatat de la ele .. dar bine, trebuie sa ma grabesc un pic ... aproape ca pot sa numar firele de nisip dintr-o anumita Clepsidra... (Pana atunci am numarat toate melodiile care-mi plac si am ajuns la cifra asta : 326538! "Liar!") 

Te rog !

Ma lasi sa-ti prind un soare verde-n piept?

Parol, iti jur, n-o sa te doara!

Il voi sadi cu grija, voi sti sa fiu atent, 

Ca tu sa radiezi de bucurie iara .   

Invata deci sa ai incredere in mine,

Nu-mi cade bine cand te codesti asa,

Eu pun pret mare pe iubire, honey

Ti-am dat oare motive sa te indoiesti cumva?

Imi spui adesea ca dragostea-i bizara,

Nu intelegi cum pot sa te iubesc atat,

Si-mi biciuie acum in minte pentru a mia oara, 

Al tau refren, mereu tot trist si hotarat.

 

"Miki, ma doare sufletul de fiecare data ..."

"De fiecare data cand vorbim!"

"Tu-mi spui mereu ca tii la mine, dar nu vrei sa-ntelegi ceva!"

"Eu am ... te rog, chiar am pe altcineva!" 

Te temi ca nu am sa-nteleg ? :)

Acum cand totu-i dezolant pe afara .. 

Cand ploaia bate rece-n geam, si-o frunza se roteste-n van, 

Ma tem ca voi fi inteles prea bine! 

Rox

Acum cand totul s-a sfarsit,

Cu o secunda poate prea devreme...

Launtric creste o rana adanca-n piept,

Si dureros, ea ma despica-n doua,

Cu un cinism de troglodit. 

Cad fluturi morti incet din mine,

De un gri inchis, intens, metalic,

Rasuna-n strada un Mi salbatic, turbulent,

Stridenta voce a cruntei neiubirii,

Fantoma unei noi vechi dezamagiri

O ceata alba ne-nvaluie de acum,

Pe toti cati suntem azi pe strada.

Strivesc cu forta un fluture in pumn,

Lovesc pagan in zidul meu de ceata,

Ce ma-mpresoara nefiresc.

Candid, el, Universul nu imi mai ajunge,

Ma strange azi, n-am aer sa respir.

Inconstient, scot haina de pe mine,

Si o atarn pe-un colt frumos de stea,

Zambesc amar ... e steaua ta !

Rox, un nume potrivit eu ti-am gasit,

Un zambet cald tu ai avut de oferit,

O lume de culori si vise apoi ti-am zamislit.

O raza de iubire as mai fi vrut sa-ti cer

Si am ramas asa ... sa sper !

 

Fata cu zodiile (prima parte)

Saptamana trecuta am intalnit pe un site de socializare un personaj cu adevarat spumos, o fata care m-a gasit suficient de interesant sau poate de insistent incat sa-mi intocmeasca ad-hoc o harta zodiacala personala. A pornit de la ziua de nastere (21 iunie , pentru cei care d-abia asteapta sa-mi faca cadouri), ar fi ajutat-o mult daca as fi stiut sa-i spun si ora la care m-am nascut, astfel n-ar mai fi bajbait prin universul astrelor pana sa dea o intrepretare “stiintifica” datelor culese cu atata larghete de la mine. Am sa reiau o mica parte din dialogul purtat, re-editandu-l intr-o forma mai comerciala(doar Gabriela, confidenta mea a avut ocazia sa rada pe saturate savurand dialogul original, sac !) 

Eu : Stii, mereu am necazuri in dragoste cu fetele, ce naiba se intampla ?

Ea : Pai ai avut si o sa mai ai si in continuare, pentru ca ai Venus retrograd, si mai ai si doua careuri la Venus … cu Saturn si Marte. Dar sunt si aspecte super bune !

Eu : Aspecte bune, ce vrei sa zici cu asta ? Auzi, mi-or placea mie blugii sa-mi stea putin mai stramti pe mine…dar sa devin gay nu este o optiune pe care s-o iau in calcul ! :P

Ea : Taci si nu mai vorbi prostii ! Ce faci in viata ?

Eu : Muncitor, trudesc din greu pentru o bucata de paine.

Ea : Bun ... asa muncitor cum esti trebuie sa fii sef !

Eu : Dar nu sunt sef !   

Ea : Atat timp cat nu am ora nasterii bajbai, dar planetele raman in aceleasi constelatii. Ai timp sa ajungi. Ai un Jupiter foarte frumos aspectat. Bogatie, Dreptate, Credinta. Nu ai inclinatii spre medicina ?

Eu : Nuuuu, lesin daca vad sange !

Ea : Atat timp cat n-am ora, ma chinui. Nici partea de nutritie nu-ti place? Nu esti pedant, nu esti tu atent la ce mananci ? Ma mir !

Eu : E adevarat ca sunt mai sclifosit la mancare, nu mananc chiar orice ! Doar carnea de pui si peste imi place ! Si nahh, imi plac si mezelurile, chiar si cele din porc daca au E-uri de buna calitate in ele ! Tu de ce crezi ca sunt eu atat de Atomic ? Iti zic eu ! De la E-uri si de la reactorul nuclear de la Magurele(platforma) mi se trage ! Cand vreau s-o fac pe maica-mea sa rada, la intrebarea ei :“Azi ce sa mai fac de mancare ?“ Eu ii raspund invariabil :”Faci ce vrei, eu mananc orice, ce ma stii pe mine pretentios la mancare ?” Nu mananc niciodata ciorba, fleici de porc , vita etc. Sunt foarte putine mancaruri care-mi plac. Sunt o adevarata pacoste la bucataria omului !

Eu : Am inclinatii catre …nush ce inclinatii am !! Imi plac fetele ! :D (evident imi plac mai multe lucruri, dar n-am sa ma intind aici, intr-o viitoare postare spun tot!) 

Ea : Asta DA ! Jupiter in Fecioara … Esti cu capul .. fetele o sa-ti faca numai probleme pentru ca tu ai karma de grup .. Neptun in opozitie cu Venus retrograd.

Eu : Karma de grup nu e similar cu orgie de grup , nu ?

Ea : Inceteaza cu prostiile, ca nu-ti mai zic nimic! Oricum fara ora e complicat.

Eu : Hai mai, mai destind si eu putin atmosfera, oricum am emotii !

Fata cu zodiile (partea a doua)

Ea : Crezi in reincarnare ?

Eu : Dap ! (si aici facem o paranteza : ( ... ) gata, putem continua acum .. =)) ) 

{Teoria mea e ca … atunci cand mori, cand haina sufletului, corpul , nu isi mai poate sustine functiile vitale pentru ca a fost programata genetic sa expire dupa un numar de ani, mai multi sau mai putini, si aici nu cred ca e vorba numai de noroc .. ei bine, atunci, sufletul e pregatit sa faca drumul intors, catre stele. Ca un ultim omagiu adus carnii in descompunere care l-a purtat cu mai multa sau mai putin demnitate, sufletul ii ofera mintii, tulburata de spectrul mortii imediate , un ultim moment de luciditate, o scurta retrospectiva a evenimentelor marcante din viata traita impreuna. Sufletul si Corpul isi strang mana pentru ultima oara. Acum, sufletul alearga grabit, plin de angoase, n-are vreme sa priveasca in urma la corpul ramas fara viata, daca face acest lucru risca foarte mult ! Risca sa piarda trenul care il va duce catre o destinatie deocamdata necunoscuta, risca sa ramana ostatic intre doua lumi. Si stim cu totii ca sufletele ramase captive intre doua lumi nu debordeaza de fericire nici daca fumeaza marijuana ! Nu-i vreme nici macar de intovarasiri cu celelalte suflete-povara, globuri vii de lumina neimaculata ce se ridica de peste tot .. sunt atat de multe incat pare ca ploua cu stele, dinspre Pamant spre stele! Tulburatoare imaginea asta ! Ai spune ca toata planeta a murit sau sta sa moara. Urata ploaie ! Sufletele-povara curg incontinuu, parca tot mai grele, parca tot mai urate evita sa se priveasca unele pe altele. E aproape un lucru indecent sa privesti in sufletul cuiva. Pe Pamant asta e una din regulile de aur. Prostia, Ipocrizia, Rautatea si altele din neamul lor si-au dat concursul la adoptarea acestei norme cretine. 

Sufletele ajunse in constelatia Andromeda, dau un scurt ocol stelei Rox, cea mai stralucitoare si impunatoare stea din galaxie, trezindu-se apoi intr-o sala de asteptare, ajunsera in “Soul’s Laundry”, un loc generos, luminos, plin ochi de masini profesionale de spalat suflete-povara. Afacerea, foarte profitabila dealtfel, fusese pusa pe roate de un consortiu de firme avandu-l ca actionar majoritar pe un bunicut bonom pe nume Zeu, dl. Zeu, pentru straini . Cu timpul, din comoditate l-ul a fost inlocuit de cratima devenind astfel , d-Zeu. Procesul de spalare se desfasoara astfel : sufletele-povara, murdare, patate intra laolalta intr-o masina de spalat suflete, de obicei cate 23/tura, se adauga detergent de suflete, iar la capatul celor 7 minute, cat dureaza spalatul, aveam suflete curate, imaculate, pure. Acestea sunt apoi puse la zvantat pe colturile stelelor din univers, iar odata zvantate, sufletele cad de pe colturile de stea si rapid ajung in te miri ce colt al universului, unde poate se naste un copil, prinde viata un pui de animalut, etc } (am zis ca fac o paranteza si am facut ditamai acolada ..)

 

Eu : Cred ca am invatat despre mine in cartea de istorie, conducator de osti se prea poate sa fi fost candva, am avut musai sange nobil, nu ma hazardez sa zic regesc .. !

Ea : In alta existenta ai facut rau incalcand liberul arbitru al multor persoane, inclusiv cele cu care ai avut relatii de cuplu .. acum ele iti vor da inapoi ceea ce ai facut tu atunci.

Eu : Deci am fost un fel de tiran, un tip machiavellic. Se prea poate sa fi fost un despot sangeros, altfel nu-mi explic de ce unul din principiile mele e sa nu am niciodata regrete in viata si unde mai pui ca am oroare de sange, poate ca am vazut prea mult lichid d-asta caldut siroind rauri-rauri din trupurile celor pe care-i persecutam, deci aveam drept de viata si moarte asupra multora … Yac ! Nu-mi place ce aflu despre mine !

Ea : Da, ceva de genul asta ! Vei avea o casatorie frumoasa totusi, si ea te va ajuta sa intelegi ce ai de facut  …doar cu ea . O tipa din zodia gemeni cunosti ?

Eu : Cunosc fete din gemeni, chiar mai multe! Par sa ma placa multe dintre ele, chiar nu inteleg, eu credeam ca fetele din gemeni ma urasc ! Am bagat de seama ca am o slabiciune pentru fetele din varsator (Alina cea cu what if-urile , Laura cea cu D-zeu..), fetele din berbec in schimb, nu par sa ma placa deloc(am eu o fata in minte cand spun lucrul asta ..) Sincer, si te rog sa nu te superi acum, eu nush ce sa zic si cu zodiacul asta .. am uneori impresia ca e asa un fel de ghici in oase de camila, specific mamei omida. Te-am suparat, stiu !  La asta ma pricep cel mai bine ! 

 

Da, pui !

Da, pui si loboda, doar e ciorba de .. loboda, dohhh ! (nu, nu asta era contextul)

Da’ pui si tu mana pe cartile alea vreodata ? (nu, nici asta nu era)

Salata Caesar ? Ahhh ... ! ... Da, pui nu se pune ... Ansoa in schimb, da !  (Yac!)

Da, pui ! (un raspuns dragastos dat iubitului ce te cauta la telefon. Bingo!)

Scenariu plauzibil :

Un baiat si o fata intr-o masina rosie ca focul merg la film ! Baiatul o place pe fata, o iubeste de-a dreptu’(noi nu ne ferim de cuvinte mari), i-a marturisit-o timid in mai multe randuri, fata stie ca este indragita, poate se simte chiar rasfatata la gandul ca are inca un admirator, in fond merita lucrul asta, merita sa fie apreciata ! Este frumoasa (are atuurile ei fizice care ar determina orice barbat sa intoarca capul dupa ea),desteapta, prietenoasa, non-fitoasa. Este aproape o fata perfecta, dar nu vrea sa lase asta sa se vada ! Nu, nu ! Se autoflageleaza invaluindu-se in nedisimulata modestie. Nu doreste ca cineva vreodata sa se apropie de ea suficient de mult pentru a-i afla secretul. Aproape intotdeuna reuseste sa fie sincera, iar daca mai scapa pe alocuri mici adevaruri trunchiate este pentru ca nu vrea ca persoanele dragi ei sa aibe de suferit. Este altruista cu prietenii, tine la prieteniile ei vechi, sincere, crede in marile prietenii. Hmmm, ai crede ca sunt pe cale sa o numesc , sau macar ca as putea sa o cunosc pe aceasta fata ! Da, cel putin una dintre variantele vehiculate este adevarata ! Glumeste, spunand ca o sa ajunga prima femeie presedinte a Romaniei, dar el nu glumeste cand spune ca de o astfel de fata s-ar putea indragosti in fiecare clipa a oricarei zi, vreme de mai multe vieti ! Secretul ei(vazut prin ochii baiatului) : naturaletea, blandetea ei, magica ei privire interogativ-sfredelitoare, vioiciunea spiritului, dansul complex al neuronilor sai, care da viata unor sclipitoare  idei, cuvinte, gesturi. Ea ! O fata morgana moderna, concreta, plasmuita din energie vitala, vitaminizanta, voioasa.  O ingemanare de forte puternice si delicate, depozitara a zestrei matriarhatului arhaic, o unicitate Demiurgica rascolitoare, un inger care aluneca cu multa siguranta de sine pe role sau patine, in functie de anotimp .  

Fata nu-l iubeste pe baiat, il apreciaza ca prieten. Si ca intr-o antecamera, cu peretii veseli si tristi ai prieteniei lor, ii tolereaza acestuia modelul comportamental al lui Tristan, indragostit de Isolda. Nu-l crediteaza cu sanse mari ! Mereu va exista o usa in plus, un gard nou ivit de escaladat, un perete vesel in minus, o  pereche nou-nouta de aripi frante. Cred cu tarie, desi nu-mi este proprie religia, ca la modul metaforic fiecare om are de dus in spate cel putin o cruce sentimentala, care se poate cheama Mirela, Roxana, Tudor, Irina, Silviu, Alina, etc.  A tolera este verbul cheie in paragraful asta. 

Tzarrrrr !

- Da, pui !
- ...... (voce de baiat)
- .....

Baiatul de la volan o iubeste pe fata din dreapta lui, fata care vorbeste la telefon.  El se panicheaza pentru un moment, si-ar duce mainile la urechi, dar acum e deja mult prea tarziu, urechile-i sunt deja rosii si foarte calde, cu un ultim efort incearca sa-si controleze debitul expiratiei, sa scoata fum pe nari, asta ar mai lipsi acum!. Poate ca daca ar fi fost in trafic mainile i-ar fi cazut descumpanite pe langa volan, molatice, cu sangele izgonit in mare graba dinspre membre catre creier, incapabil sa struneasca caii putere si-ar fi dorit inconstient o noua realitate, una sangeroasa poate. Sau si mai bine, si-ar dori o telecomanda sa poata sa puna Timpul pe pauza, nu mult, doar pana si-ar fi dat seama ce trebuie sa faca, ce poate sa faca, astfel incat sa nu iasa o data in plus vopsit in culoarea prunei din razboiul sau personal cu fortele malefice raspunzatoare pentru toate dezamagirile din dragoste din lume ! Desigur, glumeste!  Si-a dat seama cat de imensa trebuie sa fie o baterie pentru o astfel de telecomanda, poate cat doua cvartale de locuinte ! Asa, baiatul nostru, complet buimac, iritat, dezamagit parcheaza masina in vreo ... 5 minute, numai ! Are un aer posac si e la fel de vesel ca un peste mort in acvariu ..”are sa fie o seara ratata, cu sau fara telefonul ala tot asa ar fi fost !” Simte ca ceva e in neregula cu el, niciodata deprimanta tristete si neincredere de sine n-au gasit un teren mai propice sa se desfasoare, sa-si desavarseasca procesul de abrutizare.   Incepe filmul, 2-3 secvente de film si iar revine obsedant in minte acel “Da, pui !”, hmm, filmul tine 2 ore, nici macar nu e o comedie, deci nicio sansa sa uite macar pentru o clipa acel “Da, pui!” … isi ureaza singur : Chin Placut, Fraiere ! Daca ai noroc poate mori in timpul filmului !  

Ps : Si poate ca totusi baiatul intelege mai multe decat lasa el sa se intelega ca ar intelege ! Acel “Da, pui!” rostit atat de natural, atat de curat si simplu a umplut aerul cu dragoste pura, neconditionata, exaltanta, necesara. Efectul produs asupra baiatului aflat in masina a fost unul halucinant, acesta transformandu-se subit, fara voia sa,  intr-o marioneta vodoo cu zeci de mii de ace infipte in ea, cu precadere in zona pieptului. Putina tortura nu strica niciodata, NU a mai apucat el sa zica. Flacara vietii baiatului indragostit a palpait sangeriu, apoi tot mai palida s-a stins.  Flacara vietii baiatului rational preia de acum comanda centrilor nervosi ai corpului si indruga un foarte convins "Ce Prost Sunt!"(desigur, aluzie la faptul ca era total nemultumit de timpul neverosimil de mare ce s-a scurs pana a reusit o parcare decenta, ati fi crezut altceva?).  Asa .. si pentru ca m-a lasat sa-i scriu povestea trista, tin sa-l gratulez pe, hai sa-l numim .. (poate-mi dati voi niste idei de nume !) cu o dedicatie muzicala, dar mai ales cu un vers : ”Ho aspettato a lungo/Qualcosa che non c’e …” (Am asteptat indelung/Ceva ce nu exista…)

(postarea asta este doar un material brut care va suferi modificari de forma , nu de fond)

Epilog

Si pentru ca fiecare poveste trista are si melodia sa trista : 

cam asta e ...

Sa vedem … in primul rand ma simt teribil de zdruncinat azi, inca ma resimt dupa ziua de ieri, cand prin natura evenimentelor intamplate se poate spune ca am avut o zi mizerabila. Se poate spune ca as fi preferat bataia prieteneasca pe umar a unui tren de mare viteza care ma spulbera de pe sine sau poate imbratisarea rece a aerului rarefiat ce-mi aluneca printre degetele pornite ca din senin sa mangaie imaginarul ei chip, angelicul ei suras, dulcii ei ochi caprui... Norii, multi si tacuti(sau poate doar prosti!), neplacut surprinsi, privesc cu neincredere incercarea mea de a cauta o fisura in legea gravitatiei. Nu-i raspund nici macar alburindului norisor prietenos in forma de fuior ce-si rupe de la sine un suierator fir salvator ..  Azi nu sunt rezonabil, nu din ceruri caut salvarea! Iarta-ma norisorule, stiu ca te-a durut, rupturile sunt intotdeauna dureroase !     

Ieri, in urma unei discutii sfasietoare cu Roxana, am hotarat sa incapsulez toata dragostea ce i-o port. Nu-i un lucru simplu pentru mine, si sunt convins ca nici pentru ea nu e usor, dar e mai bine asa, pentru amandoi. Fiind vorba de o cantitate apreciabila de iubire, a fost nevoie de doua capsule, una mai mare si alta mai mica. Le-am personalizat cum m-am priceput eu mai bine, scrijelind cu un cui pe amandoua ”Miki+Roxana = Love”. Le-am vopsit, pe cea mare in alb-albastru iar pe cea mica in galben-negru, am indesat in ele toata dragostea mea pentru ea iar apoi m-am infiintat in fata Roxanei, asemeni unui condamnat in fata sentintei judecatorului : 

R: Tu ma iubesti pe mine ?

M: Te iubesc! Am incercat sa te fac sa te indragostesti de mine, am incercat si am esuat ! Sunt vinovat pentru ca am esuat, iar pentru asta sunt gata sa platesc orice pret !

R: Ce reprezinta cele doua vaze?(capsulele)

M: Sunt dovezi ale iubirii ce ti-o port. Am strans toata dragostea de care sunt eu capabil si ti-am adus-o drept ofranda

R:  :) 

M: :) 

R: Gardian ! Luati-l ! Sa i se taie capul pentru impertinenta sa ! Ba Nu … Dati-l la Fiare! 

M: Mi se pare rezonabil ! De cele doua vaze ce se va alege ?

R: Evident, vor merge in temnita, in locul tau ! Le voi fereca astfel incat sa nu mai vada vreodata lumina zilei. Esti multumit ?

M: Multumit ! Astfel dragostea mea pentru tine va dainui mereu, chiar daca si numai intemnitata dupa ziduri si bare groase de otel. Te iubesc !

R: Si eu te iubesc ! ... Iarta-ma ! Gardian ... !

O carte/Doua carte

A fost necesara mana providentiala a vara-mii, venita sa imprumute niscaiva carti de pe la mine, pt a realiza ca aveam deja in modesta mea biblioteca un roman pe care avusesem curiozitatea sa-l caut prin librarii, convins fiind de o recenzie citita intr-o revista de psihologie. "O luna de duminici" de John Updike , o carte din colectia Cotidianul, un roman scurt si obraznic care oglindeste latura sexual-pulsatorie a masculului in permanenta sa cautare de placeri sexual-favorizante. Autorul nu se dezminte nici de data asta si revine obsedant la tema sa favorita - adulterul. Astfel, Tom Marshfield, de 41 de ani, cu 2 copii si o nevasta la locul ei, incepe sa fie macinat de demonul schimbarilor neuro-chimice, fizice si psihice, constituente launtrice a asa-zisei crize deconcertante a barbatului de varsta a doua. Daca mai mentionam sutana neagra si gulerul de prelat al bisericii, referendul nostru capata valente noi, suscitand cu atat mai tare curiozitatea noastra, nevoia de intruziune in spatiul mistico-personal al personajului.  Inchinandu-se deja unui d-zeu diluat, un d-zeu personal, tolerant cu masturbarea si preacurvia, acest preot o porneste , odata cu varsta de 41 de ani pe o alta cale decat pana atunci, o cale care-l duce in multe dintre paturile enoriaselor sale. Cartea se citeste relativ usor, in ciuda unui stil mai pompos, a unor fraze intortocheate si a unor cuvinte sofisticate, toate, precum piesele de pe o tabla de sah imaginara la care autorul se raporteaza si incerca sa te puna pe tine, Cititorul Ideal intr-o vadita incurcatura, cautand cu obstinatie pe alocuri sah-matul mintii tale. Personal am pornit lectura cu mult entuziasm, apoi m-am dezumflat putin (adulterul nu mi-e o kestie simpatica , cu atat mai putin proprie si sper sa ramana asa !) iar spre final imi parea relativ rau ca se termina romanul, m-am surprins zambind in cateva randuri, dar nu stiu daca neaparat avea legatura cu romanul, poate doar ma bucuram ca se termina ..

Chiar si asa tot am cules 2-3 citate :

"In general, bisericile vizitate de mine (...) constituie pentru mine aceeasi relatie fata de d-zeu ca panourile publicitare de coca-cola : promoveaza setea fara s-o astampere"

"Stiind, dizolvam indeajuns lumea exterioara pentru a ne misca liber in ea. Dispersam claustrofobia"

Reminder : Sa caut sa vad ce inseamna satisfactia escatologica !

Concluzii : O carte care merita citita ! Poate deveni kiar o lectura placuta daca nu aveti idei preconcepute si nu sunteti pudibonzii peste masura. Ahhh, cred ca ma incearca un fel de invidie naroada pe Tom ! Sa te ia naiba Tom, pe tine, pe hiperactivul tau libidou si pe succesul tau la femei ! Vai, am ajuns sa polemizez cu personajele literare, Roxana, fa ceva !!! :*