Ma asez ! Un trunchi de copac taiat , candva falnic si plin de seva imi serveste acum drept statie de tranzit. Sunt istovit dupa urcusul asta , de doua ore incontinuu pas cu pas strabat cararea unduita iar varful muntelui nu se arata de niciunde, de la o vreme parca toata lumea are pofta sa se joace de-a v-atza-ascunselea cu mine.
Bunaoara nu mai devreme de ieri,Camil, baietelul Irinei,fata mea din prima casatorie, ma priveste circumspect, analizandu-ma si foindu-se imprejurul meu, intr-un final isi ia inima-n dinti, vine aproape de mine si-mi sopteste serios la ureche : “Bunicule, nu-i asa ca si tu ai sa dispari intr-o zi, la fel ca dinozaurii ?” Are 4 anisori si o minte brici, stie deja la varsta lui sa citeasca si sa scrie, ba chiar stie si poezioare in limba engleza, anul acesta de Craciun a primit in dar o enciclopedie colorata “Larousse” unde este infatisat tot regnul animal, stie o sumedenie de lucruri despre uliu, veveritza, leu, dinozauri …
Imi este mai bine acum ca m-am asezat sa ma odihnesc ! Este inca foarte de dimineata si Soarele mi se pare un calorifer anemic si capricios, imi ridic ochii spre astrul celest , e tot acolo,nu se satura niciodata de noi, zambeste parsiv, parca constient de superioritatea sa absoluta . Imi cobor obosit okii spre maini, stau impreunate simuland o ruga, ma uit mai cu atentie la pielea incretita de ani, nu ma cuprinde nici o emotie, okii imi cad mai apoi pe coaja buturugii pe care m-am asezat sa-mi trag sufletul, curios, are aceeasi textura cu pielea mainilor mele , schitez un zambet trist . Refuz sa cad in capcana nostalgiei din nou, imi scot ochelarii de la ochii sa-i sterg de praf si involuntar doua picaturi ca de ploaie, dar sarate se lovesc de lentilele okelarilor . Offff !
….. va continua !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.